Duminica a 34-a după Rusalii – Întoarcerea Fiului Risipitor

Duminica a 34-a după Rusalii – Întoarcerea Fiului Risipitor – pilda

   Duminica a 34-a după Rusalii – Întoarcerea Fiului Risipitor – pilda care poate fi trasă de aici.

   Parabola sau pilda Întoarcerii Fiului Risipitor se citește în Biserică în cadrul Sfintei Liturghii în duminica a 34-a după Rusalii și ea sună așa: „Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.Luca 15, 11-32.

   Această parabolă are o mare insemnătate, mai ales prin faptul că dă nădejde oamenilor păcătoși, că deși au păcătuit mainexistă soeranță și pentru ei. Ideal ar ca oamenii să nu păcătuiască. Această pildă nu este însă un îndemn la a păcătui… că la un moment dat ne vom întoarce. Se poate să uităm să ne mai întoarcem, fiindcă Dumnezeu se uită la inima omuluu, nu la fața lui. Se poate să ne alipim inima atât de mult de păcat încât să nu ne-o mai dezlipim de el. Aceasta poate fi o ispită! Ispitele ne vin din trei locuri: de la oameni, de la trup și de la diavol.

   La fel ca în zilele noastre, averea nu se împărțea înainte ca părinții să moară. Însă în cazul nostru Tatăl îi oferă fiului celui mic partea sa de avere încă din timpul vieții. Chiar din acest paragraf putem să deducem marea libertate cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, într-o contradicție flagrantă cu constrângrile și lipsirile de libertate de care proprii noștri semeni sunt în stare. Avem exemple care sunt cât se poate de recente. Și chiar și aici nu neapărăt oamenii sunt de vină, ci ispitele în care chiar ei înșiși cad, mai ales datorită lipsei de înduhovnicire. Când nu ești pe Cale, e destul de greu să conduci alți oameni pe această Cale. Atunci ești tentat să alegi căi mai ușoare, mai ales și când la capătul lor există diverse recompense materiale.

   Așadar Fiul Risipitor, a ales să-și ia averea și să plece să și-o cheltuiască într-o țară străină cu desfrânatele.  Dacă locuiești spre exemplu într-un sat unde te cunoaște toată lumea este mai greu să te comporți într-un anumit fel, însă dacă pleci într-un oraș mare, dacă nu ai un caracter deosebit, pierzându-te în anonimat, toate sunt cu putință. Cam așa ceva stătea treaba și cu alegerea Fiului Risipitor în cazul nostru. Acesta a fost un exemplu mai simplu și într-un fel mai adecvat timpurilor nostre în care migrarea dintr-un loc în altul este destul de frecventă.

   O sumă de bani oricât de mare este dacă nu se chivernisește cu cap, investindu-o în acelasi mod în care au fost să zicem se pot înmulți banii din parabola Înmulțirii talanților – 5 talanți profit ai celui căruia i s-au dat 5 talanți, categoric la un moment dat se vor sfârși. Așa a fost și cazul Fiului Risipitor care nemaiavând resurse de trai s-a angajat să păzească porcii locuitorilor acelei tări. Și dorea să se sature, așa cum se săturau porcii cu roșcovele (copacii care produc roșcove se găsesc și în România), dar nu reușea. Abia atunci a conștientizat că ceea ce făcuse nu făcuse bine, astfel că și-a venit în sine, a conștientizat că a păcătuit în fată Tatălui.său și a început lucrarea de pocăință.

   Pildele sunt exemple pentru ca noi înșine să punem început bun de pocăință, daxă suntem bolnavi (adică dacă noi înșine păcătuim), dacă însă suntem sănătoși (adică suntem mândri) asemenea fariseilor, nu vom considera necesar să facem acest lucru. Oricum conform Sfântului Apostol Pavel, tot ceea ce trebuie să facem este să avem bunăvoință (adică voința cea bună) și să dorim, prin libertatea cea ne-a fost oferită de Dumnezeu, de a ne reîntoarce la Izvorul Vieții, fiindcă Duhul Sfânt se roagă în noi cu suspinuri negrăite. Trupul nostru fiind Templu  (adică Biserică) al / a Duhului Sfânt.

   Până aici toate bune și frumoase, însă fiul cel mare s-a simțit nedreptățit, ba chiar s-a mâniat, prin faptul că Tatăl l-a reprimit pe fiul cel mic cu un asemenea fast, deși Tatăl i-a explicat și motivul și faptul că ale lui.sunt toate. Pe marginea acestei pilde trebuie să stăm să nedităm și să tragem învățămintele necesare în concordață cu nevoile noastre ale fiecăruia.

Vă invit să scrieți.comentarii pe marginea ei. Sunt convins că fiecare dintre voi are o proria lui opinie referitor la ce mesaj vrea să transmită.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

EVANGHELIA ȘI APOSTOLUL ZILEI

Evenimente-Duhovnicesti-sidebar2