Duminica vameșului Zaheu – duminica 31 după Rusalii

Duminica vameșului Zaheu – duminica 31 după Rusalii

Duminica vameșului Zaheu este pericopa care se citește în duminica 31 după Rusali. Din cauza aceasta am și ales ca titlul acestei postări să se numească „Duminica vameșului Zaheu – duminica 31 după Rusalii”.

Astăzi în cadrul Sfintei Liturghii a fost citită pericopa referitoare la vameșul Zaheu. Vameșii deși făceau parte din poporul iudeu erau o categorie considerată asemenea păgânilor. Erau destul de urâți de către conaționalii lor datorită faptului că erau reprezentanții imperiului Roman. Lor trebuiau oamenii le plătească taxele datorate Imperiului. Însă aceștia în mod sigur își faceau treaba cu mult zel pentru a avea și de câștigat. Din această cauză vameșul Zaheu nu era privit diferit de ceilalți vameși.

Vom prezenta pericopa, iar apoi vom încerca să vorbim un pic pe marginea ei. „Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.Luca 19, 1-10

Aflăm că acțiunea se petrece în Ierihon. Binențeles Cel care trecea este Iisus Hristos în perioada de trei ani, (de la vârsta de 30 de ani – vârstă de la care puteau vorbi în public bărbații necăsătoriți, cei căsătoriți puteau vorbi de la o altă vârstă) – și până până la răstignirea Sa pe cruce, în care a propovăduit și a săvârșit minuni.

De asemenea tot Sf. Evanghelist Luca ne spune că nu numai că era vameș, ci că era și „mai marele vameșilor” și că „era bogat“. Bogația sa probabil vă dați seama că o agonisise prin metode nu prea ortodoxe… O caracteristică în general a tuturor timpurilor, și care se aplică peste tot în lume. Din acest motiv învățătura care se poate extrage ascultând-o este foarte ușor de tras.

Momentul în care a trecut Fiul lui.Dumnezeu întrupat are loc în moment în care Zaheu era pregătit să asculte cuvântul lui Dumnezeu.și nu numai să-l asculte, ci mai ales să-l împlinească. Aici avem o imagine în care Iisus privește în sus la Zaheu, care se afla cocoțat într-un sicomor (prezentat și ca dud… pentru că România nu cresc sicomori și românii nu.ar fi înțelea ce este un sicomor). Situația era (și este) serioasă, dar și un pic hazlie prin faptul că este singura dată în care Dumnezeu-Fiul se uită în sus la un om. Însă Iisus s-a întrupat (s-a născut într-o iesle, smerindu-se) tocmai pentru a-l înălța pe om. A-l duce acolo de unde căzuse.

Zaheu se suise în acel sicomor fiindcă era mic.de statură, și fiindcă altfel nu ar fi putut să-l vadă pe Cel pe care dorea să-l vadă. Nu din cauza mândriei. El era cu adevărat interesat de mântuirea sufletului său! Dumnezeu are modurile sale în care îl cheamă pe om, și în care acesta răspunde. Părintele Dumitru Stăniloae spune că Timpul, conform Părintelui Dumitru Stăniloae, este intervalul între chemarea lui Dumnezeu către om şi răspunsul liber al omului. Aici avem exemplul cu vameșul Zaheu. Acesta era răspunsul lui la chemarea lui Dumnezeu. Fiecare om are timpul lui (dar doar în timpul vieții fizice).

În momentul în care Hristos îi comunică lui Zaheu că trebuie să coboare că dorește să se găzduiacă la el se bucură, însă, cei care se considerau drepți, farisei murmură și comentează că dorește să facă aceasta. Dar vameșul Zaheu, conștient de păcășenia sa în prezența lui Iisus Hristos, afirmă că „jumătate din averea sa o dă săracilor și că dacă a nedreptățit pe cineva va corecta aceasta dând de patru ori valoare nedreptății sale pentru a fi iertat! În modul acesta lucrează doar Dumnezeu!

Ca urmare a acestei pocăințe (o schimbare la 180⁰ a gândiri și a modului de a acționa) vameșulului Fiul lui i-a iertat păcatele „astăzi”… Fiindcă timpul la Dumnezeu este un prezent continuu. „Căci Fiul Omului (Noul Adam – În icoana Răstignirii pe cruce Îl avem pe Iisus Hristos, Noul Adam, iar la baza crucii se vede craniul vechiului Adam) a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.

Amartia în limba greacă veche se traduce atât prin păcat, dar și prin ratarea țintei. Ținta noastră este îndumnezeirea (lucrarea asemănării cu Dumnezeu, după har, din „chip și asemănare” – omul prin căderea în păcat a păstrat chipul, dar a pierdut asemănarea în acest mod pierzându-se (depărtându-se de Dumnezeu – fiindcă cei ce se aseamănă se adună… și viceversă).

Sper că acest articol v-a fost util în clarificarea anumitor aspecte care țin de înțelegerea ei mai profundă. Îmi doresc ca noi toți ne lucrăm propria noastră mântuire cu ajutorul lui Dumnezeu. Doamne, ajută!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

EVANGHELIA ȘI APOSTOLUL ZILEI