Habotnic sau sinonimul său bigot – o interpretare a cuvântului
Habotnic sau sinonim său bigot. Conform dex (dicționarul explicativ al limbii române) habotnic sau bigot este cineva, adică o persoană, care respectă cu scrupulozitate prescripțiile religiei sale. Iar aici putem vorbi și de budiști, musulmani, mozaici, creștini, etc.
Oamenii definiți prin termenul de „habotnic” (mai puțin este folosit termenul de bigot) sunt oanenii care sunt dedicați aproape deplin credinței lor. Asta în comparație cu cei care mai fac compromisuri. E bine, e rău? Ca o analiză personală, nu pot spune nici că e bine, nică că e rău. Contează foarte mult ca acea persoană să fie o persoană bună. Din păcate există și pentru ele ispite. Știm de la Sfinții Părinți că așa cum există căderi în jos, și aici mă refer la păcate precum: minciuna, curvia, clevetirea, erezia, blasfemia, lăcomia pântecelui, beția, etc., așa pot exista și căderi în sus. Iar aici nu cunosc decât unul sau două păcate: mândria… si probabil slava deșartă… (căutarea apreciuerii de la oameni) deși este tot un subcapitol al mândriei. Însă chiar de-ar fi numai mândria și ar fi îndeajuns. Mândria este un păcat capital datorită faptului că însuși Lucifer a căzut datorită mândriei sale de a-și pune scaunul său deasupra scaunului lui Dumnezeu. Mândria poate anula toate celelalte virtuți pe care le are acea persoană. Dar, nu automat o persoană considerată habotnică (poate chiar în cadrul aceleiași credințe) ajunge la mândrie. Din ce am observat eu, în general unele persoane care ar putea fi încadrate în această categorie, ajung să aibă anumite mici răutăți, probabil tocmai datorită faptului că sunt, să zicem, un pic diferite. E destul de greu să gestionezi această situție trăind în lume, mai ales fără o credință puternică.
În toate trebuie să existe o măsură, așa cum știm că mâncarea e bună, în a mânca mai mult decât ne este necesar chiar mâncatul poate deveni un păcat (îmbuibarea pântecelui), așa cum a nu mânca deloc poate fi de asemenea periculos pentru sănătatea noastră fizică, în măsura în care aceasta ne poate face mai mult rău decât bine. Postul este foarte bun pentru sănătate, însă trebuie adoptat progresiv și trebuie să ne hidratăm și să ne cunoaștem foarte bine propria noastră persoană.
În general extremele nu sunt bune (conform Sfinților Părinți). Am scris despre mâncare ca exemplu în cazul habotniciei. O femeie care se îmbracă în fuste este încadrată, de obicei, ca fiind habotnică. În sine a te îmbăca în fuste este un lucru normal și chiar de dorit, însă femeile care poartă de obicei fuste lungi sunt încadrate la habotnice. Nu zic nici acum că este un lucru rău, dacă femeia e bună la suflet, nu dimensiunea fustei contează. Doar că dacă femeia este rea… atunci nu pare o sincronizare între credința sa dusă la extrem prin semnele afișate în exterior. Mai ales în creștinism, fiindcă Dumnezeu este Iubire.
La polul opus avem femeile care se pot îmbrăca în fuste scurte sau femeile care se îmbracă în pantaloni (o îmbrăcaminte rezervată în trecut doar bărbaților – însă în ziua de azi este un lucru cât se poate de firesc și normal, asemenea libertinajului – nu generalizez, nu înseamnă că femeile care partă pantaloni sunt libertine, dar trebuie să admitem că societatea este mult mai permisivă în ceea ce privește asemenea aspecte ale vieții de zi cu zi). Așadar și în cazul femeilor care aleg să poarte fuste scurte nu se poate trage o concluzie prin prisma alegerii hainelor ei. Însă cel puțin în cazul bărbaților gândurile pot zbura, mai ales în cazul celor care sunt obișnuiți cu păcatul, dar nu numai în cazul lor.
Părinții Patericului (Sec. III-VI, Pustia Egiptului) evitau să se uite până și la urmele lăsate de femei pe pământ fiindcă gândul lor se putea muta cu ușurință către ele si nu către Dumnezeu. Și aici vorbesc despre niște bărbați cu o viață aleasă.
Revenind, o femeie, fie habotnică, fie una usuratică… asa cum le pot percepe bărbații, pot fi persoane deosebite ca oameni. Nu este importantă neapărat alegerea hainelor, ci mai ales bunătatea sufletului ei.
Am analizat cuvântul habotnic văzut prin prisma femeilor deoarece, la biserică, la slujbă a venit o domnisoară care a fost catalogată în acest sens. Mie mi s-a părut deosebită, ca om, la o primă vedere. E adevărată și afirmatia că lumii îi place ale sale… Și eu probabil sunt văzut la rândul meu de către alții ca fiind habotnic.
Puteți să lăsați comentariile voastre dedesubt cu privire la acest articol. Sunt curios, voi ce părere aveți cu privire la acest subiect?
P.S. – 🙂 Din când în când mi-am cumpărat haine de la Bigotti… Cu toate acestea nu mă consider un bigot.
