Legătura dintre știință și religie – văzută prin prisma Sfântului Luca al Crimeii
Legătura dintre știință și religie – văzută prin prisma Sfântului Luca al Crimeii în cartea sa care se numește ”Știință și Religie”.
Dacă legile lui Dumnezeu guvernează totul în Univers, în Cosmos (Lume), atunci în mod sigur există o legătură între domeniul științific si domeniul religios. Nici nu se putea altfel! Și cine altul este mai îndreptățit să vorbească despre asta decât un om care a ajuns la „vârsta bărbatului desăvârșit“, un om care era în același timp și om de știință, și care era în același timp și un om al lui Dumnezeu, deoarece Sfântul Luca al Crimeii a fost și medic, unul dintre cei mai buni medici, ce a fost în același timp și ierarh, slujitor la altar. Sfântul Luca al Crimeii a dorit să devină medic pentru a avea grijă de oamenii săraci și năpăstuiți din Rusia, o grijă pe care nu o prea aveau ceilalți colegi de-ai săi care au fost nedumeriți când Sfântul le-a povestit dorința sa. Mai ales că multe oportunități i se deschideau în față, fiind unul dintre cei mai buni studenți în domeniul său în acel moment.
Voi aduce în atenția cititorilor blogului nostru câteva pasaje din cartea sa. Nu știu dacă sunt cele mai elocvente, însă categoric sunt suficient de bune pentru a lua în considerare legătura care există, si pe care chiar Dumnezeu a lăsat-o, între domeniul științific și domeniul religios. În mod normal domeniul științific nu ar trebui să fie decât o „trambulină”, dacă mă pot exprima mai plastic, prin care oamenii de știință să-L propovăduiască pe Dumnezeu. Și chiar foarte mulți au și făcut-o în trecut. În aceasta în ziua de azi, ca de fapt în toate timpurile, ține de mai mulți factori. Iar prin acești factori primul si cel mai.important îl reprezintă alegerea omului… Dumnezeu îi pune în față Viața și moartea. Iar omul are libertatea de a alege. Iar când mă refer la viață și la moarte sau la viață mă refer nu doar la o moarte fizică, ci mai mult decât atât mă refer la moartea sau viața în veșnicie, viața sau moartea sufletului, care are o valoare infinit mai mare în comparație cu viața aceasta. Iar această viață trupească are o importanță mare la rândul ei fiindcă ea este baza pe care se clădește sau nu se clădește cealaltă viață. Viața vu Hristos, sau viața fară Hristos. Iar oamenii de știință ar trebui să fie conștienți ca pot sminti multi oameni prin acțiunilor lor. Iar omul care smintește știm că se aseamănă lui Iuda. Fiindca Iuda nu a făcut altceva decât să trădeze Viața. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, a spus Mântuitorul Iisus Hristos. Așa că, luați aminte! Mult ți s-a dat, mult ți se va cere! Sa nu ne îngropăm talanții, ci să-i înmulțim.
„La Haeckel, sufletul face parte, pe bună dreptate, din categoria ,«tainelor lumii». Însă atunci când dă o definiţie magică: «Sufletul este suma funcțiilor creierului», întreaga taină a lumii devine clară, deși, în esenţă, nu ni se oferă decât o traducere din limba rusă în latină. Precum am mai spus, atomul este un element acceptat pe baza credinței. Pe deasupra, pentru a explica viața, Haeckel introduce un concept și maj complex, și mai straniu: «atomul însufleţit». Totuşi se găsesc oameni care cred orbeşte în existenţa unor asemenea lucruri, a căror realitate nu au fost demonstrată pe baza experimentelor de nimeni. Din toate cele spuse mai sus rezultă însă faptul că contradicția temporară dintre ştiinţă şi religie este posibilă, întrucât știința caută, se mişcă. Prin urmare, se poate înşela. Ea se află într-un proces de devenire, în timp ce religia deja deține adevărul, ne descoperă lucrurile aşa cum sunt. Acum ne este evident faptul că această contradicție apare între religie şi părerea unui om de ştiinţă, părere care, ca ipoteză de lucru, este recunoscută doar temporar, la fel cum temporar pădurea ascunde o clădire în construcție, lucru inevitabil, precum am mai spus, în procesul evoluției umane.
Mai departe, vom vedea că suntem extrem de ignoranți atunci când este vorba de religie. Cunoaşterea religiei poate fi de două feluri: în primul rând, putem cunoaște religia, adică să o trăim, să avem o experiență proprie a comunicării cu Absolutul, Care reprezintă centrul religiei. În general, numai cel care are această experiență poate judeca despre religie. Prin urmare, doar el poate să şi aplaneze în mod decisiv problema relației conflictuale dintre religie şi ştiinţă, căci despre muzică poate judeca doar o persoană care are auz şi gust muzical. Este mai istoria muzicii, teoria muzicii şi chiar să se priceapă la note muzicale.
Cu părere de rău, multor scriitori antireligioşi le lipseşte tocmai această experiență religioasă în trecut (să nu o confundăm cu partea formală, rituală, a religiei). Tocmai de aceea sunt nefondate atacurile lor împotriva religiei, în forma ei pură. Dar mai există și o altă cunoaştere referitoare la religie: o cunoaștere despre religie, despre învățătura pe care o mărturiseşte aceasta ca subiect al credinței și al experienţei. Acest tip de cunoaştere corespunde teoriei muzicii, însă nici această «teorie» a religiei noastre aproape că nu o cunoaştem.”
Sfântul Luca al Crimeii, Știință și Religie, traducere din limba rusa de Denis Chiriac, Editura Doxologia, Iași, 2018, pp. 59-61.
