Moșii de iarnă – Sâmbăta morților – Cei 40 de Mucenici din Sevastia – 9 martie 2024
Moșii de iarnă – Sâmbăta morților – Cei 40 de Mucenici din Sevastia – 9 martie 2024. În Biserica Ortodoxă sunt 4 Moși. Moșii de iarnă, Moșii de primăvară, Moșii de vară și Moșii de toamnă. În cele 4 zile din an oamenii îi pomenesc pe moșii și strămoșii lor, adormiți întru Domnul, dând de pomană oamenilor săraci. Biserica Ortodoxă considera că există 2 judecăți, o judecată particulară, în momentul în care omul a trecut la cele veșnice, si o a doua judecată, judecata de obște, în momentul Parusiei, a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos. Până la a doua venire, adică a doua judecată, cei rămași din familie mai pot face bine în numele celui răposat. Deși Sfântul Ioan Gură de Aur spune că un om de nu este bun sau a fost bun, în timpul vieții, oricâți sfinți ar avea cel decedat în familie, el nu se mai poate mântui. Din cauza aceasta este bine să devenim mai buni, cu alte cuvinte să ne îmbunătățim pe cât de mult putem.
Cei 40 de Mucenici din Sevastia
Mucenic provine din cuvântul martir care în limba greacă se traduce prin mărturisitor. Un creștin care moare mărturisindu-L pe Hristos devine automat mucenic, în felul acesta el este botezat cu botezul sângelui. În Sfânta Scriptură Mântuitorul Iisus Hristos spune că: cine Îl mărturisește pe El în fața oamenilor și El îl va mărturisi pe cel care îl mărturisește în fața Tatălui Ceresc, conform Matei 10, 32. Evenimentul mărturisirii celor 40 de Mucenici din Sevastia a avut loc în timpul împăratului roman păgân Licinius (308 – 324). Aceștia îi prigonea oe creștini. Într-o provincie a imperiului, Sevasta, cetatea Armeniei, trăia un conducător de armată, pe nume Agricolae și din ceata lui făceau parte cei 40 de mucenici, care erau soldați în oastea împăratului condusă de acest conducător de oaste. Aflând că sunt creștini i-a prins și i-a silit să se închine la idoli. Soldații au răspuns că dacă pentru împăratul lumesc au luptat în războaie, cu atât mai mult vor lupta pentru Împăratul Ceresc. Atunci Agricolae i-a pus să aleagă, ori cinstesc idolilor dimineață, fiind aruncați în închisoare si dându-le timp de gândire. În închisoare au cântat Psalmul 90. Astfel, în rugăciune și cântare, au petrecut până dimineața. La miezul nopții li S-a arătat Domnul spunănd: „Bun este începutul nevoinței voastre, dar cek ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” Acel glas toți l-au auzit și s-au spăimântat, apoi s-au bucurat și nu au adormit până a doua zi.
Pe scurt acești 40 au fost dezvrăcați și băgați într-un iezer cu apa rece ca gheața. Unul dintre ei nh a răbdat și a ieșit, murind pe loc, iar ei trăind. Slodații care îi păzeau au adormit, dar străjerul teminței nu. El a văzut ca cel care ieșise din ieze murise, iar ceilalți nu. Și mai văzuse și cununile mucenicești pregătite a ales și acesta să devină creștună în locul celui de-al 40-le soldat.
