Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Conform rânduielilor Bisericii Ortodoxe, aceasta se sărbătorește în Vinerea din Săptămâna Luminată, prima Vineri după sărbătoarea Învierii din morți a Mântuitorului Iisus Hristos. Cu ocazia acestei sărbători se sfințește apa, aghiasma mică. Aghios în limba greacă se traduce prin sfânt, iar aghiasma ca termen care se referă la apa sfințită.
Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat să ne arate Calea pe care să o urmăm pentru a ne salva sufletele. El este Izvorul vieții veșnice, și implicit al Tămăduirii (sufletești și trupești) și al vindecării de păcate și de patimi. El este Calea, Adevărul și Viața. Toate cele trei cuvinte sunt capitalizate deoarece nu se referă nici la o simplă cale, nici la un adevăr văzut din prisma lui ca antagonism între adevăr și minciunâ și nici la viață ca viață biologică. Deși această nu le exclude pe cele mai sus menționate. Însă este cu mult mai mult, în sensul în care viața aceasta biologică pe acest pământ își are limitările ei, impuse de limitările trupului, dar viața veșnică este un mod de a viețui la un nivel mult superior. Însă cu fiecare lucru pe pământ presupune un exercițiu (o asceză) și această adaptare la ceea ce cere Dumnezeu de la noi presupune un efort, o jertfă… mai mică sau mai mare, după crucea rânduită de Dumnezeu pentru fiecare om pe acest pâmant. Și „oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” conform Evangheliei dupâ Marcu 8, 34. Iar cele mai elocvente cuvinte sunt acelea pe care Fiul lui Dumnezeu întrupat le-a spus ucenicilor cum că „cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” conform Evangheliei după Ioan 7, 38.
