Sfântul Antonie în pustia Egiptului

Sfântul Antonie în pustia Egiptului

Sfântul Antonie în pustia Egiptului. Un fragment din cartea „Pustia – cetatea lui Dumnezeu” carte scrisă de Derwas J. Chitty.

„Să ne uităm încă o dată la Antonie, stabilit în îndepărtata lui oază. Arabii cu care călătorise într-acolo îi aduceau pâine din când în când şi astfel a fost descoperit de ucenicii săi. Însă Antonie nu a vrut să depindă de ei. A însămânţat un petic fertil de pământ, atât cât să-i poată asigura pâinea, și le-a cerut animalelor sălbatice să nu-i strice grădina şi nici liniştea. Întâlnim aici tema, constantă în documentele vieții monastice, unei relaţii cu animalele, care marchează redobândirea condiţiei lui Adam de dinaintea căderii.

Monahii lui Antonie aflați în Muntele dinafară, Pispir de lângă Nil, au păstrat un contact frecvent cu el, iar din când în când câţiva vizitatori inoportuni îl căutau în Muntele dinăuntru. Însă acest lucru presupunea un drum plin de pericole pentru călătorii neexperimentaţi. Prin urmare Antonie s-a lăsat convins să coboare la răstimpuri până la Pispir, unde se formase deja un flux permanent de vizitatori – clerici, monahi, mireni -, care-i cereau sfatul, mângâierea şi puterea vindecătoare. Paladie relatează despre Kronie, devenit ulterior preotul Nitriei, cum, venind aici la începutul vieţii sale de monah, a trebuit să aştepte cinci zile, spunându-i-se că Antonie putea veni şi la intervale de douăzeci, uneori de zece, alteori de cinci zile. S-a sugerat chiar că Muntele Dinăuntru ca loc specific ar fi fost inventat de Atanasie şi că Antonie ar fi vieţuit departe de Pispir, ca simplu vagabond al pustiei sau «păscător» (βόσκος). Nu există însă temeiuri suficiente pentru a susţine o astfel de presupunere: Muntele Dinăuntru este destul de bine autentificat de surse independente de Sfântul Atanasie. Dar asta nu înseamnă că trebuie să credem că Antonie şi-a petrecut întreaga viaţă între Muntele Dinăuntru şi cel Dinafară. Există la Antonie acea permanentă libertate de mişcare proprie deschizătorului de drumuri și celui care a ajuns să poată spune: «Eu nu mă mai tem de Dumnezeu fiindcă îl iubesc.»”

Derwas J. Chitty, „Pustia – Cetatea lui Dumnezeu“, O introducere în studiul.monahosmului egiptean și palestinian din timpul Imperiului creștin, traducere din limba engleză de Gheorghe Fedorovici, București, Editura Sophia, 2010, pp. 46-47.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *