Viața și moartea, viată biologică și în veșnicie. Când m-am gândit să scriu acest articol m-am gândit și la marea sărbătoare pe care noi, creștinii ortodocși, am prăznuit-o. Și binențeles că mă refer aici la Paște. Oamenii, unii dintre ei, fac chiar anumite glume referitor la această sărbătoare de genul: „Paște fericit!” … unii nu o zic într-un sens ironic însă rezultatul poate fi același (în ignoranța lor, binențeles – tututor ne place să ne considerăm mai deștepți decât ceilalți 🙂. Câteodată poate fi adevărat, însă sunt cazuri când această situație nu se aplică).
Pasha este un cuvânt din limba ebraica care se traduce prin trecere. Evreii au propriul lor Paște care face trimitere la trecerea de la robie la libertate, prin scoaterea poporului iudeu din robia egipteană de către Moise. Poporul iudeu a fost hrănit în deșert de către Dumnezeu. El își hrănea poporul cu mană din cer… însă aflăm de la Fiul lui Dumnezeu… că ei din punct de vedere biologic (din cuvintele în limba greacă, bios – viață; și logos – cuvânt, rațiune) ei tot mureau, dar cei ce se împărtășesc (Euharistie) din trupul și sângele Mântuitorului nu vor muri ci vor avea viață. Când se referă la viață în acest sens nu Se referă doar la viața trupească… ci Se atât la viața trupească, dar mai mult de atât la viața de după viață, la viața veșnică. Paștele creștinilor în acest sens semnifică trecerea de la moarte de viață. De fapt titlul articolului.se referă la viață și la moarte.
… „Hristos a înviat din morți și celor din mormânturi viață dăruindu-le.”
Toți oamenii se nasc pe pământ și la un moment vor muri. E un dat al firii noastre. Problema nu este nici că ne naștem, nici că murim… problema omului, luat individual, sau a omenirii, atunci când există o problemă de genul acesta, este că omul nu ajunge să conștientizeze (sau nu în măsura în care să-și lucreze cu hotărâre) că el trebuie să-și lucreze mântuirea în timpul cuprins între naștere și moarte. În acest interval de timp avem ceea ce putem numi viața trupească. Marea majoritate a oamenilor, iar când spun asta o spun bazându-mă pe cuvântul Sfintei Evanghelii (BunaVestire) cum că există o Cale îngustă pe care puțini oameni o urmează și o cale largă pe care mulți o urmează, din păcate nu sunt conștienți de importanța acestei lucrări pământ. Mântuitorul a spus că El este Calea, Adevărul și Viața și că nimeni nu va ajunge în Împărăția Cerurilor decât prin El.
Fericitul Augustin (face parte din Sfinții Părinți) a rostit aceste cuvinte: „Extra Ecclesiam nulla salus”. Tradus în limba română din limba latină: „Înafara Bisericii nu există mântuire (salvarea sufletului)”.
Dumnezeu este Viața, iar ruperea relației omului cu Dumnezeu – fiindcă ruperea acesteia se poate realiza doar de către om – duce la moarte, deși fizic omul poate trăi… apoi la o viață de osândă datorită alegerii în deplină libertate a omului de separare de Sursa vieții Care este reprezentată de Dumnezeu. Ideea principală din spatele acestui articol este reprezentată de cuvintele Sfântului Apostol Pavel de la Romani 6, 23 „plata păcatului este moartea”… Iisus Hristos avea toate afectele omenești, ca Om, dar era fără păcat, ca Dumnezeu… Concluzia este că nu putea muri. Însă jertfa Sa a putut elibera toți Drepții din Vechiul Testament care ajungeau invariabil în Șeol (Locuința Morților), neexistând până atunci Iad sau Rai. Omul chiar dacă ar trăi o singură zi pe pământ tot nu ar fi fără de păcat (conform învățăturilor din Pateric), din cauza aceasta el trebuie să se spovedească și să se Împărtășească. În felul acesta el își realizează Cămașa ca îi permite să poată participa la nuntă în Împărăție.
Dumnezeu însă are propriul Lui mod de a judeca fiindcă este Creatorul. Însă cel mai sigur mod este acesta. Cuiva i-am spus că este riscant să nu vină la Biserică… Eu o spun din perspectiva mea, ca om care mă consider păcătos, însă fiecare om are dreptul la propria lui alegere. Asta deoarece Însuși Dumnezeu nu constrânge nici un om și stă la ușa inimii noastre și bate conform Apocalipsei (apocalipsis – descoperire, dezvăluire. Dumnezeu e însă milostiv cât trăim pe pământ, și va fi drept când vom muri și ne vom prezenta în fața Dreptului Judecător.
Doamne ajută-ne să fim suficient de vrednici ca moartea să ne prindă în cele bune! Amin!
