Despre deasa Împărtășanie (Sf. Paisie Olaru)
Nu deasa împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasă spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Împărtăşanie este semnul slăbirii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Îndreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii încep cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, împăcare cu toţi şi smerenie.
Numai după ce facem toate acestea ne putem împărtăşi mai des, aşa cum arată Sfintele Canoane şi tradiţia Bisericii. Altfel cum să primeşti pe Domnul cerului şi al pământului în casă când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales de mândrie? Întâi avem nevoie de lacrimi, de rugăciune şi deasă spovedanie, apoi toate celelalte daruri ni se adaugă. Mănăstirile noastre întotdeauna au ţinut calea împărătească de mijloc. Când este cazul, să urmăm practic sfatul lor.
(Convorbiri duhovniceşti cu părintele Paisie Olaru)
Sursa: Ziarul Lumina
