Nu este întâmplător când doi sfinți cu același nume sunt sărbătoriți în aceeași zi. După tâlcuirile unui sfânt contemporan (Sf. Paisie Aghioritul), sfinții cei mai apropiați de noi ca timp istoric se rugau ca viața lor să semene cu a sfântului ocrotitor. În 24 ianuarie sărbătorim pe Sfânta Xenia din Roma (450) și sfânta Xenia din Sankt Petersburg (sf. sec. al XVIII-lea). Putem deduce, cea de-a doua sfântă Xenia, din Sankt Petersburg, s-a rugat să urmeze credinței sfintei Xenia celei dintâi, din Roma.
Sfânta Xenia din Roma. Această fericită și pururea pomenită Xenia era din marea cetate a Romei, din neam cinstit și râvnitor. Deci, vrând părinții ei să o mărite și pregătind nunta, ea s-a sculat și a fugit din cămara de nuntă, împreună cu alte două femei tinere, slujitoarele ei. Călătorind pe mare și trecând prin Alexandria, a sosit în ostrovul Cos. De aici, fiind îndemnată spre viața călugărească de minunatul ieromonah Pavel, s-a așezat în cetatea Milassa din Careia, unde și-a făcut o bisericuță închinată sfântului mucenic Ștefan. În jurul acestui locaș s-a nevoit mult, împreună cu cele două slujitoare ale ei și cu alte fecioare, dovedind răbdare și părăsire a simțului poftelor lumești. După sfârșitul ei cuvios și fericit, s-a arătat și semn de sus. Căci la amiază, pe când soarele lumina pământul, s-a ivit o cruce de stele, înconjurată pe din afară și pe dinăuntru cu un cearcăn, încât părea a fi o cunună dată de Dumnezeu fericitei, pentru postul cel îndelungat, pentru priveghere, pentru dormitul pe pământ și pentru feciorie. După îngroparea ei în pământ nu s-au mai văzut crucea de stele și cele două cearcăne. Despre viața sfintei a povestit una din slujitoare, pe când se săvârșea: din ce țară și din ce neam era, că la părinți se chema Evsevia și că vrând să trăiască necunoscută a luat numele de Xenia.
Sfânta Xenia din Sankt Petersburg: Sfânta Xenia a trăit în al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puțin despre ea sau familia sa. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții ei în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta și Ecaterina a doua.
Xenia Grigorievna Petrova a fost soția unui ofițer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soțul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soțului ei, și în special pentru că el a murit fără spovedanie și împărtășanie. Din acel moment, Xenia și-a pierdut interesul pentru lucrurile lumești și a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de viață poate fi găsită în prima Epistolă către Corinteni (I Cor. 1, 18-24; I Cor. 2, 14; I Cor. 3,18-19). Ea a început să îmbrace hainele soțului ei și să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soțul ei. Într-un anumit fel, aceasta era adevărat. A abandonat felul ei de viață anterior și a trăit o renaștere spirituală. Când a dăruit altora casa și tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităților. După ce au vorbit cu Xenia, autoritățile au fost convinse că ea e în posesia facultăților sale mintale și că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, așa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără un loc unde să își culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.
Când uniforma roșie și verde a soțului ei s-a învechit, ea a continuat să se îmbrace în zdrențe de aceleași culori. După un timp, Sfânta Xenia a părăsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede că a fost în pelerinaj la locurile sfinte din întreaga Rusie. Se poate ca ea să fi vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar (19 februarie), de asemenea militar. Viața lui s-a schimbat dramatic după ce un tânăr ofițer a murit în timpul unei petreceri, la băut. Poate că acest ofițer a fost soțul Sfintei Xenia. În orice caz, ea îl știa pe Sfântul Teodor și a avut de câștigat în urma sfaturilor sale.
Sfânta Xenia s-a întors până la urmă în Petersburg unde își băteau joc de ea și o insultau pentru comportamentul ei straniu. Când accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea să ii ajute pe săraci. Își petrecea nopțile în rugăciuni, fără să doarmă, pe un câmp din apropierea orașului.
În curând, virtutea sa și darurile sale au început să fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetățenii Petersburgului și chiar familia regală. Împotriva voii ei, ea a început să fie cunoscută ca cineva plăcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei în casele sau căminele lor ca mari binecuvântări.
Sfânta Xenia a trăit cam 45 de ani după moartea soțului ei, și a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă și împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că a avut loc pe la sfârșitul secolului 18. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.
Prin anii 1820, oamenii făceau pelerinaj la mormântul ei, să se roage pentru sufletul ei și să o roage să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atât de mulți vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.
Cei care își îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor și eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscută pentru ajutorarea celor care își caută de lucru.
