19 februarie: pomenirea preacuvioșilor părinților noștri și mărturisitorilor Eugeniu și Macarie. Zi onomastică pentru cei care poartă numele de Eugen, Eugenia
Pe când, cu îngăduința lui Dumnezeu, împărățea în Bizanț Iulian Apostatul, toți creștinii fugeau și se ascundeau, ca să nu vadă spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, ci încă și pe creștini, împotriva voinței lor, îi sileau să facă aceleași desfrânări. Atunci Macarie și Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prinși, au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Iar pe păgânul împărat l-au mustrat ca pe un călcător al credinței lui Hristos, și că s-a făcut elin și închinător de idoli. Pentru aceasta, împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să fie legați cu curele subțiri și spânzurați cu capetele în jos. Și multe ceasuri au fost afumați cu fum iute de gunoi. Apoi roșind în foc un grătar de fier, a poruncit ca sfinții să fie întinși goi pe grătar. Iar fericiții ridicându-și ochii la cer, prin dumnezeiască putere au răbdat chinurile. Atunci legându-i în lanțuri de fier, i-a trimis în surghiun în Mauritania.
Mucenicii călătorind către locul de surghiun se bucurau că sunt prigoniți pentru Hristos; și cântau împreună: “Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului” și se veseleau cu duhul. După ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte înalt petrecând singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiți, fraților, departe de locul acesta, că un balaur rău locuiește aici, care omoară pe cei ce se apropie. Dar sfinții le-au zis: arătați-ne nouă peștera în care locuiește fiara. Deci, i-au dus pe ei și le-au arătat de departe peștera. Și plecând genunchii la pământ, fericiții au făcut rugăciune; și îndată pogorându-se fulger din cer, a ars pe balaur, de îndată ce a ieșit afară.
Această minune văzând-o cei de acolo, elini fiind, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Și intrând sfinții în peștera balaurului, au făcut rugăciuni timp de treizeci de zile, neavând nimic de mâncare și de băutură. Iar după aceasta s-a auzit un glas zicând: robi ai adevăratului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, apropiați-vă de piatra aceasta de lângă voi. Iar ei apropiindu-se, au văzut într-însa lumină și despicându-se piatra în două, a ieșit multă apă, din care scoțând sfinții și bând spre îndestulare, s-au ușurat îndată de foame și de sete. Și în ziua a treizecea, sfinții au cerut prin rugăciune să fie sloboziți și să petreacă împreună cu Hristos. A căror rugăciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amândoi la Sine.
