Întru această zi, Cuvânt despre Teodor negustorul, care luând împrumut, a dat chezaș chipul lui Hristos, făcut pe poartă
În Constantinopol a fost un negustor Teodor. Iară după o întâmplare i s-a înecat lui corabia și și-a pierdut toată averea sa. Însă, avea prieteșug cu un păgân bogat. Și, venind, a început a-l ruga pe el să-i dea lui aur din destul pentru negustorie. Iar păgânul i-a zis lui: “Dă-mi mie zălog și vei lua ceea ce poftești”. Iar creștinul îl ruga pe el, neavând ce să-i dea. Și, mergând cu dânsul pe cale, a căutat și a văzut chipul lui Hristos pe poartă, zugrăvit cu vopsea, și a zis către păgân: “Pe acest chip al lui Hristos, Dumnezeul meu, îl am mai cinstit decât toate și, mai mult decât viața mea, pe acesta îl pun ție chezaș”. A răspuns păgânul: “Cu adevărat, crezi tu într-însul? Iată, îți dau ție cât aur voiești”. Și, întorcându-se la casa sa, i-a dat lui o mie de litre de aur. Iar Teodor, cumpărând cele trebuincioase, s-a dus în Alexandria și toate bunurile sale, precum a voit așa le-a vândut.
Și se întorcea cu alte cumpărături la Constantinopol, și, încă neajungând acolo, i s-a înecat corabia lui. Deci, auzind acel păgân de venirea lui Teodor și neștiind de înecare, a venit la dânsul, așteptând să-și ia partea sa, cu dobânda, și l-a aflat pe el, plângând în casa sa. Deci, înștiințându-se de pierderea lui, îl mângâia ca să nu se întristeze, ci să creadă în Hristos, care se pusese chezaș pentru dânsul. Încă l-a luat păgânul în casa sa, iarăși, i-a mai dat o mie de litre de aur și, ducându-l pe el la poartă, a pus martor pe același chip al lui Hristos. Iar Teodor, cumpărând smoala, s-a dus în Egipt și a schimbat smoala pe plumb și, de acolo, s-a dus la Efes și a schimbat plumbul pe aramă și, multă bogăție dobândind, mergea bucurându-se. Și iarăși neajungând el, iarăși i s-a spart corabia și a pierdut toate ce le câștigase și, venind la casa lui, ședea plângând.
Iar păgânul acela, înștiințându-se din nou de pierderea aurului său, l-a chemat pe Teodor și a început a-l ocara, batjocorind pe Hristos: “Vezi, zicea, cum vă înșelați voi, crezând în Acela ce nu este Dumnezeu. Dacă ar fi fost Acela Fiul lui Dumnezeu, spre care tu nădăjduiești, nu ai fi căzut, iată, acum pentru a treia oară, în ispita înecării”. Iar Teodor cu multe lacrimi, zicea păgânului: “Nu, prietene, nu huli pe Dumnezeu cel adevărat, că pentru păcatele mele mi s-au întâmplat mie toate acestea și pentru aceea a îngăduit ca să-mi facă nedreptate valurile mării. Dar mă rog ție, mai dă-mi încă și a treia oară și cred că, pentru hulele tale, mă voi mântui și pe toate ale tale cu dobânda ți le voi întoarce”. Iar păgânul i-a dat și a treia oară o mie de lire de aur și l-a dus pe el la același Chip al lui Iisus Hristos, cel de pe poartă și i-a zis: “Pe Tine, dar, și acum te primesc martor și chezaș, că dacă ești Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-l pe el, și pe mine cu dânsul, ca și eu să cred, iar de nu, apoi să nu se mai înșele cel ce cred întru Tine.” Și Teodor, luând aurul și cumpărând cele de trebuință, s-a dus în Calabria. Iar de acolo, cumpărând grâu în Gundal și a luat acolo câte un galben măsură, și vânzând grâul, a cumpărat vin, cu câte un argint măsură. Și venind în Antiohia, a vândut aceiași măsură cu câte un galben.
Deci, numărând patru mii de litre de aur și punându-le într-un sipet, a scris o epistolă așa: “Eu Teodor creștinul, scriu făcătorului meu de bine, lui Avram. Iată, patru mii de litre de aur am pus în sipet și, încredințându-le chezașului meu Hristos, socotesc că El le va pune pe acestea în mâna ta”. Și, le-a așezat în sipet pecetluindu-l, și, intrând la capul corăbiei dinainte, l-a aruncat în mare, zicând: “Doamne Iisuse Hristoase, Tu, precum știm îndreptează acest sipet și îl dă aceluia ce mi-a dat mie împrumut”. Deci, s-a făcut un vânt cumplit în mare, nu numai acolo într-un loc, ci în toată lumea, cât și pe sub mal corăbiile, care stăteau în Constantinopol, se spărgeau de furia valurilor. Și cum toți din cetate au ieșit la mare să o vadă, a ieșit și păgânul acela să vadă marea. Și, fiind el pe mal, iată s-a desfăcut un val și a aruncat sipetul cu aur înaintea lui. Iar el, luându-l pe acela, l-a dus în casa sa și, deschizându-l, a aflat deasupra scrisoarea cea pentru aur, de la Teodor, către dânsul. Și pe scrisoare era scris: “Eu, Iisus Hristos, de la Teodor creștinul ți-am adus ție aurul cu dobânda, ca să nu Mă hulești pe Mine. Că, iată, de chezășuire M-am dezlegat și să Mă crezi pe Mine cu adevărat”.
Iar, după o vreme, a venit Teodor sănătos, cu multă bogăție. Deci, luând daruri multe, a mers la păgânul acel, iar el, luând darurile, l-a întrebat de aurul cel împrumutat. A răspuns Teodor: “Cred în Hristos, Cel ce m-a luat pe mine în chezășie, că ți-a dat ție aurul și-l ai pe el în casa ta”. Iar păgânul, ispitindu-l, a răspuns: “Nu l-am luat de la nimeni”. Atunci Teodor i-a zis lui: “Nu am cu tine nici o pricină. Dacă n-ai luat sipetul cu patru mii de litre de aur, având deasupra scrisoarea cea cu mâna mea scrisă, iată să știi că tot aurul tău, în sipet așezându-l l-am dat în mare, că Dumnezeul meu și chezașul tău să aibă a-l pune în mâinile tale. De nu l-ai luat, acum să mergi cu mine la chipul lui Hristos și să te juri că nu l-ai luat”. Iar păgânul, temându-se, a luat scrisoarea care a fost în sicriaș deasupra aurului și a zis către Teodor: “Oare cunoști aceasta?” Deci a văzut Teodor scrisoarea sa, încă și altă scrisoare. Și amândoi minunându-se de scrisoare, au proslăvit pe Dumnezeu. Și dintru această pricină păgânul a crezut în Hristos și, mergând, s-a botezat cu toată casa sa.
