Fragment referitor la Evanghelia de la: Luca 12, 42-48
“Alții zic că, de vreme, ce au fost puși domni și stăpâni peste avuțiile lor, nu-i pedepsește Dumnezeu, dacă nu vor voi să dea săracilor dintr-însele, pentru că ele aparțin lor și nu dau socoteală nimănui pentru ele. Ei uită că adevăratul Stăpân este numai Dumnezeu, iar omul bogat este numai un iconom, un administrator. Dumnezeu pune pe om iconom și purtător de grijă al bunătăților pe care i le-a dat ca, în vreme de lipsă, să împărțească dintr-însele celor care au trebuință, după nevoile lor. Ascultați ce zice despre aceasta Însuși Dumnezeu: „Cine este iconomul cel credincios și înțelept, pe care îl va pune Stăpânul peste slugile Sale, ca să le împartă la vreme măsura de grâu?“ (Luca 12, 42). Dumnezeu numește iconom pe cel bogat, ca să dea la vreme măsura de grâu, ca să măsoare grâul, adică să dea săracilor, după măsura bogăției sale și după trebuințele lor. Cel care primește bogăția și o administrează după voia lui Dumnezeu, pe acela îl și laudă Dumnezeu, ca pe un credincios și înțelept iconom, și îl răsplătește pentru administrarea cea bună a bogăției, zicând: „Fericit este robul acela, pe care Stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa“ (Luca 12, 43). Iar cel ce primește bogăția și o socotește a sa, care mănâncă, bea și o risipește, fără să ajute pe săraci, pe acela îl mustră și scoțându-l din adunarea credincioșilor, îl osândește, zicând: Și îi va, tăia capul, iar partea lui cu cei nelegiuiți o va pune (Luca 12, 46).”
Justinian Marina, Patriarhul, Cazania, Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr), E.I.B.M.O., București, 1973
