Fragment referitor la II Tesaloniceni 1, 10-12; 2, 1-2
După cum face și în epistola către Timotheiu, când zice: „Cari (Imeneu și Filit) dela adevăr au rătăcit zicând că învierea au fost deja“ (II Timoth. 2, 18), dând pe față pe acei înșelători, cari spuneau că credincioșii nu au nimic de nădăjduit deoarece învierea s-a petrecut deja,— iară aceasta în scopul vădit de a împiedica pe credincioși de la lupta pentru credință, — tot așa face și aici. Fiindcă pe dânșii numai speranța îi ținea și nu-i lăsa să cadă în relele lumei aceștia, apoi diavolul voind a li tăia această speranță, după cum ar tăia cineva ancora corăbiei, și fiindcă n-a putut cu minciunile să-i convingă despre cele viitoare, a apucat pe o altă cale, a pus pe niște oameni vătămători și netrebnici ca să propovăduiască credincioșilor, că toate acele bunuri făgăduite de Hristos au luat sfârșit, căci învierea a fost deja, și cu un cuvânt se încercau să amăgească pe cei lesne crezători.
După cum aceia ziceau atunci că învierea a fost deja, tot așa și aici între Thesaloniceni ziceau unii că judecata cea de pe urmă stă de față, precum și venirea lui Hristos, ca cu chipul acesta să facă mincinos chiar și pe Hristos, arătând că nu mai este la urmă nici răsplată, nici tribunal, nici pedeapsă și nici osândă veșnică pentru cei ce fac rele, făcând prin aceasta pe unii mai îndrăzneți în comiterea relelor, iară pe alții mai umiliți.
Și ceea ce este mai grozav decât toate, că pe când unii se mărgineau a propovădui simplu, cu vorba numai, după cum sunt acele pe care le spune Pavel, alții încercau a face aceasta prin epistole false, scrise în numele lui Pavel. De aceea apostolul închizându-le orice portiță de intrare, zice: „Nu vă spăimântați, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolie, ca cum ar fi trimisă de la noi” (II Thes. 2, 2).
Prin fraza „nici prin duh“ el face aluziune la prorocii cei mincinoși. Și de unde putem ști că i se falsificau epistolele? Din ceea ce spune la finele acestei epistole: „Închinăciunea cu mâna mea a lui Pavel, care este semn în toată epistolia; așa scriu. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toți“. «Nu numai aceasta spun, că epistola întreagă este scrisă cu mâna mea, și prin urmare acesta este un semn vădit de autenticitatea ei, — deși de altfel scrisoarea ar fi putut fi imitată și de alții — ci încă că și închinăciunea o scriu cu mâna mea». Aceasta se petrece și printre noi, căci denla iscălitură se poate cunoaște dacă scrisoarea aparține sau nu persoanei ce a trimis-o.
IOAN GURĂ DE AUR, Sf., Explicarea Epistolelor către Coloseni, Întâi și a Doua către Tesaloniceni, trad. Theodosie Athanasiu, București, 1905
