Despre subiect sau obiect din punct de vedere duhovnicesc

Despre subiect sau obiect din punct de vedere duhovnicesc – este important sau nu subiectul?

   Despre subiect sau obiect din punct de vedere duhovnicesc – este important sau nu subiectul? Și în acest proces vă rugăm să ne ajutați și voi. Noi încercăm doar să inițiem un subiect de discuție care e tabu în mediile în care subiectele duhovnicești primează. Și aici mă refer la subiectele și diacuțiile despre Dumnezeu, sfinți, sfințenie,… Dar Fiul lui.Dumnezeu a fost și Dumnezeu și Om. A fost om cu O mare. Dar totuși, S-a născut, a trăit, a mâncat, a băut… avea toate afectele omenești, afară de păcat. Păcatul este cel care îl ține pe om departe de Dumnezeu, firea omenească era și ea un factor și binențeles moartea. Prin nașterea lui Fiului lui Dumnezeu întrupat firea a fost învinsă și de asemenea și  moartea. Mai rămână ca omul, prin libertatea și voința cu care a fost înzestrat de Dumnezeu să depășească și păcatul. Iar acesta reprezintă procesul de asemănare pe care trebuie să-l lucrăm în viața noastră. Să ajungem pe pământ la starea de îndumnezeire (theosis). Chiar cuvântul în sine spune ce anume trebuie să facem. Să ajungem „în dumnezeu”, prin har sau darul lui Dumnezeu, nicidecum în Ființa lui Dumnezeu.

Clarificare înțelesuri cuvinte subiect și obiect

   Clarificare înțelesuri cuvinte subiect și obiect. Pentru a începe să discutăm propriu-zis despre subiect și obiect sau subiect sau obiect trebuie în primul rând să clarificăm ce înseamnă cele două cuvinte.

   Subiectul conform dexului înseamnă ființă aflată sub observațiesupusă ancheteiexperimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici sau, partea care ne interesează pe noi în mod deosebit, omul ca ființă înzestrată cu conștiință și voință. Omul este și bărbatul și femeia.

   Dacă am clarificat ce înseamnă subiectul ar fi bine să clarificăm ce înseamnă și obiectul. Obiectul înseamnă conform aceluiași dex lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri. ~ de inventar – mijloc de muncă de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei întreprinderi. Din punct de vedere economic obiectul muncii – lucru asupra căruia acționează omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. Tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului; ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline. Din punct de vedere filologic realitatea exterioară subiectului; (spec.) ceea ce este dat în cunoaștere, conținutul obiectiv al cunoștințelor subiectului. Sau figurativ țintă, scop, țel.

De ce mă interesează acest aspect al înțelesului celor două cuvinte și care este aplicabilitatea lor în viața duhovnicească și implicit în viața nosatră de zi cu zi?

  La un moment dat am dat peste o informație care spunea așa: oamenii în ziua de azi iubesc lucrurile (obiectele) mai mult și se folosesc de oameni (de subiecte). Nu mă gândisem niciodată până atunci la această abordare. Se poate să fie adevărată sau falsă. De exemplu, un exemplu concret ar fi că bărbații ajung „să iubească” mai mult mașina în comparație cu femeile. Nu știu, nu generalizez, doar încerc să particularizez. Sunt convins că nu e cazul unei mari majorități a bărbaților. Dar pentru a rezolva o problemă trebuie ca în primul rând să o conștientizăm. În caz contrar ea se poate agrava. Asta spune psihologia, iar duhovnicia se ocupă și cu partea care ține de suflet sau psihic. Fiindcă o boală care se dezvoltă înnplan fizic în primul rând se dezvoltă în acest plan.

Vă invităm să lăsați comentariile voastre dacă vă interesează subiectul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

EVANGHELIA ȘI APOSTOLUL ZILEI

Evenimente-Duhovnicesti-sidebar2