Fragment referitor la Ioan 15, 1-7
Cuviosul Isichie presbiterul, teologul și dascălul Bisericii din Ierusalim, prietenul și împreună vorbitorul și purtătorului de Dumnezeu Cuviosului Părintelui nostru Eftimie cel Mare, care a scris înțelepțit de Dumnezeu, luminat de harul cel dumnezeiesc, despre această sfințită chemare de gând a lui Iisus în inimă, adică despre rugăciunea minții, o carte de două sute de capete aduce despre aceasta dovezi din Sf. Scriptură următoarele: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Mat. 5, 8): de asemenea: „Ia aminte la tine însuți, să nu fie în inima ta un cuvânt tainic al fărădelegii“ (Deut. 15, 9); de asemenea: „dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea“ (Ps. 5, 4); de asemenea: Fericit cel ce va lua și va zdrobi pe pruncii tăi de piatră (Ps. 136, 9); așișderea: „în dimineți am ucis pe toți păcătoșii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea“ (Ps. 100, 8); așișderea: „gătește-te Israile, ca să chemi numele Domnului Dumnezeului tău“ (Amos 4, 12); și Apostolul: „neîncetat vă rugați“ (I Tes. 5, 17); și Însuși Domnul zice: „fără de Mine nu puteți face nimic. Cel ce petrece întru Mine și Eu întru el, acela va face roadă multă. Iar cine nu petrece întru Mine, se va arunca afară ca vița“ (Ioan 15, 5-6);
Sbornicul, vol. II, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
