Profeție despre război mondial și roboți, Sf. Ioan Iacob

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

PROFEȚIE DESPRE RĂZBOI MONDIAL ȘI ROBOȚI A SFÂNTULUI IOAN IACOB. GRAIURI PROFETICE

O profeție în versuri, printre poeziile Sfântului Ioan Iacob de la Neamț sau Hozevitul, conglăsuiește cu profețiile altor sfinți contemporani. Poezia chiar se intitulează GRAIURI PROFETICE. Dacă Sfântul a cules profeția și a pus-o în versuri sau lui însuși i s-a arătat nu putem spune, însă tindem să credem că și el la rându-i a văzut cele ce vor veni peste lume. Vedem aici lipsa temerii de Dumnezeu, negrija pentru cei păstoriți a preoților, închisorile comuniste, așa zisul progresism – fără Dumnezeu nu există progres – acesta a fost proclamat și în regimul comunist, dar și în zilele noastre se proclamă progresul, progresul tehnologic. De asemenea Sfântul Ioan Iacob vorbește despre “balauri de metal”, roboții, despre războaie, război la Bizanț care va fi mondial, în zona Greciei-Turciei de azi, și în care va fi implicată Rusia împotriva țărilor Occidentale, exact cum a profețit și Sfântul Paisie Aghioritul. De asemenea, Sfântul Ioan Iacob arată că lumea va fi împuținată drastic, doar o treime supraviețuind, urmând o perioadă înfloritoare a Ortodoxiei.  Redăm mai jos textul:

La anii veacului din urmă,
Păstorii cei duhovniceşti
Se vor abate de la turmă
Urmând curentele lumeşti.

Păşi-vor ei pe calea strâmbă,
Lăsându-şi drumul părintesc
Şi vor cânta la oi din „drâmbă”,
Iar nu din „fluier păstoresc”.

Vor face focul cu „progresul”
În „staulul duhovnicesc”
Şi fumul va stârni eresul
Rătezului papistăşesc.

Atuncea lumea cu ştiinţă
Va face născociri mereu
Şi nu va fi la ea credinţă
Nici temere de Dumnezeu!

Norodul cel cu simplitate
– De frica veşnicelor munci –
Va mai păzi cu scumpătate
Dumnezeieştile porunci.

Dar vieţuind în neunire
Şi fără povăţuitori,
Vor fi urâţi de stăpânire
Şi mulţi vor sta prin închisori.

Acei cu râvnă mai fierbinte
La fapta bună şi smeriţi,
Vor fi ca cei ieşiţi din minte
De toată lumea socotiţi.

Înţelepciunea omenească
Va face idoli pe pământ
Şi lumea vrea să folosească
Desmăţul ca aşezământ.

Vor tunde bărbile şi părul
Şi hainele vor reteza,
Iar legile cu adevărul
La modă toate vor scurta.

La tineri nu va fi ruşine
Şi nici iubire între fraţi,
Iar moda va târâ cu sine
Pe oamenii destrăbălaţi.

Atuncea Dumnezeu, cu greaţă
Va căuta spre pământeni
Şi-i va lipsi pe mulţi de viaţă
Ca oarecând pe „sodomeni”.

 

Pământul îşi va pierde mana
Şi munca nu va fi cu spor,
Că mulţi vor crede pe „Satana”
Tovarăş slobozirii lor!

Atuncea lumea va să fiarbă
Ca un cazan la „pirostea”
– Aprinsă de mânie oarbă –
Şi pacea ei se va lua.

Războaie mari, înfricoşate,
Se vor ţine aproape lanţ
Dar mai grozav va fi ca toate
A „celor şapte din Bizanţ”!

Noroadele civilizate
Când mai vârtos vor prospera,
Ca fiarele înfometate
Cu dinţii se vor sfâşia.

Vor face „care” zburătoare
Iar coada lor de scorpion
Va face iarăşi tulburare
Ca turnul de la Babilon.

Atunci va fi ca armătură
Balauri groaznici de metal,
Împrăştiind pârjol din gură
Şi fumuri cu venin mortal.

La vii abia a treia parte
Din toată lumea va scăpa,
Iar restul se va da la moarte,
Apoi războiul va-nceta!

Căci Înger va veni din ceruri,
Strigând cu glas înfricoşat
Să pună capăt la măceluri
Puterile din Ţarigrad.

Acolo îngerii vor pune
Pe tronul bizantin un sfânt
Şi paşnic toţi se vor supune,
Lipsind războiul pe pământ.

Atunci va fi Ortodoxia
În toată lumea strălucind
Şi va să piară duşmănia
Belşug şi dragoste fiind!

Sursa: sfântulioaniacob.wordpress.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *