Proorocia tăinuită a Sfântului Gavriil Georgianul despre România
Puțini știu că Sfântul Gavriil Georgianul – unul dintre cei mai iubiți și mai smeriți sfinți ai vremurilor noastre – a rostit cuvinte care nu au fost făcute publice imediat, tocmai pentru că erau prea grele, prea profunde și prea tulburătoare. Iar una dintre aceste prorocii privește România într-un mod cu totul neașteptat.
Sfântul Gavriil spunea că, înainte de vremurile de pe urmă, Dumnezeu va ridica un „ultim bastion” al credinței. Un loc în care tradiția ortodoxă se va păstra nealterată, un popor care, deși încercat, nu va renunța la Cruce. Un loc mic pe hartă, dar uriaș în plan duhovnicesc. Cei care l-au cunoscut spun că, atunci când vorbea despre acest loc, chipul i se lumina și ochii i se umpleau de o bucurie adâncă: „Va fi o țară mică, dar cu inimă mare. Dumnezeu o va folosi pentru a ține aprinsă flacăra credinței.”Apoi adăuga, cu o seriozitate cutremurătoare: „Această țară este România.”
Pentru mulți, pare neașteptat. România, cu toate rănile, problemele, dezbinările și slăbiciunile ei, să fie ultimul bastion? Și totuși, Sfântul Gavriil vedea dincolo de politic, dincolo de economie, dincolo de fragilități. El vedea inimile. Iar despre români spunea că au „inima fierbinte și răbdătoare”, un fel de curaj ascuns, care iese la suprafață atunci când lumea întreagă pare să se clatine.
Sfântul Gavriil mai spunea ceva: „Dumnezeu va ridica oameni simpli, necunoscuți, care vor ține credința pentru mulți.” Aceasta este poate cea mai puternică parte a proorociei sale. Nu vorbește despre lideri, despre conducători sau mari puteri, ci despre oameni obișnuiți – mame care se roagă, bătrâni care aprind o lumânare, tineri care nu se rușinează de credință. Aceștia vor forma zidul pe care întunericul nu-l va putea trece”.
Sursa: Sfinții Închisorilor
