Canonul Cel Mare, partea a doua, marți seara
Cântarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu, și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Covârșind cu uciderea lui Cain, din bună voință m-am făcut ucigaș sufleteștii cunoștințe, hrănindu-mi trupul și oștind asupra lui cu faptele mele cele viclene.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptății lui Abel. Daruri primite nu Ți-am adus Ție nici odinioară, nici fapte dumnezeiești, nici jertfă curată nici viață fără prihană.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Precum Cain, așa și noi, ticăloase suflete, am adus fapte spurcate Făcătorului tuturor, și jertfă cu prihană, și viață netrebnică; pentru acestea ne-am osândit dimpreună.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup și oase, și suflare de viață; ci, o Făcătorul meu, Mântuitorul meu și Judecătorule, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Mărturisesc Ție, Mântuitorule, păcatele care am făcut, și rănile sufletului și ale trupului meu, care tâlhărește mi-au pus mie asupra cugetele cele ucigătoare dinlăuntru.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De am și greșit, Mântuitorule, dar știu că ești iubitor de oameni; bați cu milă și Te milostivești fierbinte, pe cel ce plânge îl vezi, și alergi ca un Părinte, chemând pe cel pierdut.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Treime, Ființă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică dedeasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică deasupra mea lanțul cel greu al păcatului, și ca o Stăpână curată, mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc.
Irmosul: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu, și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 2-a:
Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintâi țesută de Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcăminte de rușine, ca și cu niște frunze de smochin, spre vădirea patimilor mele cele de bunăvoia mea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îmbrăcatu-m-am urât cu haină împestrită și sângerată, prin curgerea vieții celei cu pătimi și iubitoare de desfătări.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Căzut-am întru întristarea patimilor și în stricăciunea cea trupească, și pentru aceasta acum vrăjmașul mă necăjește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Viață iubitoare de cele pământești și iubitoare de averi, prin neînfrânare alegând eu, Mântuitorule, m-am împresurat acum cu sarcină grea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcăminte de multe feluri de cugete grozave, și mă osândesc.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Grijitu-m-am cu dinadinsul numai de podoaba mea cea dinafară, nebăgând seamă de cortul dinlăuntru cel după chipul lui Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile frumusețea chipului celui dintâi; ci precum drahma oarecând, așa mă caută și mă află.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am, ca și păcătoasa strig Ție, însumi am greșit Ție; primește-mi, Mântuitorule, ca mir și lacrimile mele.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Fii mie milostiv, strig Ție ca și vameșul; Mântuitorule, curățește-mă; că nimenea din cei din Adam n-au greșit Ție precum eu.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Pe Tine, unul Dumnezeul tuturor, în trei Fețe, Te laud : Pe Tatăl, și pe Fiul, și pe Sfântul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una ești prealăudată; roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.
Irmosul: Ia aminte cerule, și voi grăi și voi lăuda pe Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup.
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Izvor de viață Te-am câștigat pe Tine surpătorul morții și strig Ție din inima mea mai-nainte de sfârșit : Greșit-am ! Milostivește-Te și mă mântuiește.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Greșit-am, Doamne, greșit-am Ție, milostivește-Te spre mine; că nu este cineva între oameni, din cei ce au greșit, pe carele să nu-l fi întrecut eu cu păcatele.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Păcătoșilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moștenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Ham aceluia, batjocoritorului de tată, urmând suflete, n-ai acoperit rușinea celui de aproape, cu fața înapoi întorcându-te.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca și Lot. Fugi de Sodoma și de Gomora; fugi de văpaia a toată pofta dobitocească.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă, strig către Tine, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplătești tuturor după vrednicia faptelor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea Fețelor, mântuiește-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credință.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu; minune străină, că alăptând ai rămas Fecioară.
Irmosul: Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuți ești Sfânt și Domn.
Cântarea a 4-a:
Irmosul: Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vreai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit: Auzit-am auzul Tău și m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Priveghează o, suflete al meu, și te fă lăudat, ca cel mare între patriarhi; ca să dobândești lucrarea cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu și să ajungi în norul cel neapus cu gândirea și să te faci neguțător de lucruri mari.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe cei doisprezece patriarhi născându-i cel mare între patriarhi, ți-a făcut ție cu taină, suflete al meu, scară spre suirea cea de lucrare; pe fiii săi, ca pe niște temeiuri și trepte, ca niște suișuri, preaînțelepțește așezându-i.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Isav celui urât asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naștere, a frumuseții celei dintâi; și de la binecuvântarea părintească ai căzut și îndoit te-ai amăgit, ticăloase, cu lucrarea și cu gândirea; pentru aceasta acum pocăiește-te.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Edom s-a chemat Isav, pentru marea înverșunare a amestecării cu femei. Căci cu neînfrânarea pururea aprinzându-se și cu dezmierdările spurcându-se, Edom s-a numit, care va să zică, înfierbântarea sufletului celui iubitor de păcate.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Iov cel din gunoi, auzind o, suflete al meu, că s-a îndreptat, n-ai râvnit bărbăției aceluia; n-ai avut întărirea gândului lui, întru toate care ai cunoscut, în cele ce ai știut și în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cel ce era mai înainte pe scaun, acum se vede gol în gunoi, cu răni; cel cu mulți fii și mărit, de năpraznă fără de fii și de casă lipsit; că socotea gunoiul palat și rănile mărgăritar.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Nedespărțită în Ființă, neamestecată în Fețe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire una Treime; ca pe Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu scaunul; și strig Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cei de sus.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Și ai născut și ești fecioară și ai rămas întru amândouă cu firea fecioară; Cel ce S-a născut înnoiește legile firii și pântecele a născut nesimțind dureri. Dumnezeu unde voiește, se biruiește rânduiala firii, că face câte voiește.
Irmosul: Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut; că vreai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți și a grăit: Auzit-am auzul Tău și m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a:
Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Auzit-ai de sicriul lui Moise, suflete, cel purtat de apele și de valurile râului, că s-a păzit dedemult ca întru o cămară, fugând de lucrul cel amar al sfatului lui Faraon.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De ai auzit, ticăloase suflete, de moașele ce ucideau oarecând lucrarea curăției cea bărbătească fără de vârstă, suge acum înțelepciune, ca marele Moise.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nu ți-ai omorât mintea lovindu-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticăloase suflete; și cum te vei sălășlui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăință ?
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
În pustietăți a locuit marele Moise; vino dar suflete de urmează vieții lui; ca să te învrednicești a vedea și arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Toiagul lui Moise te închipuiește, suflete, carele a lovit marea și a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeieștii Cruci; prin care vei putea și tu să săvârșești lucruri mari.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără vicleșug; iar Ofni și Finees, ca și tine, suflete, au adus lui Dumnezeu viață spurcată și străină.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Părinte, Fiule și Duhule, Ființă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești nestricată și nu știi de bărbat, și a unit Luiși firea omenească.
Irmosul: De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a:
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roșie întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pe egipteni și pe voievozi.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Voie slobodă fără pricepere ai avut, suflete, ca și Israil mai înainte; că mai mult decât dumnezeiasca mană ai ales neînțelepțește lăcomia patimilor cea iubitoare de dulcețuri.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Puțurile hananeeștilor gânduri, mai mult ai cinstit suflete decât vâna pietrei, din care izvorul înțelepciunii varsă curgerile teologiei.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cărnurile cele de porc și căldările și bucatele cele egiptenești, mai vârtos decât cele cerești ai voit, suflete al meu; ca și dedemult necunoscătorul popor în pustie.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Când a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mai-nainte a însemnat coasta Ta cea de viață făcătoare; din care toți băutură de viață scoatem, Mântuitorule.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Cearcă suflete și iscodește, ca Iisus al lui Navi, ce fel este pământul făgăduinței și locuiește într-însul cu bună legiuire.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Treime sunt, neamestecată, nedespărțită; despărțită după fețe; și Unime sunt din fire unită, Tatăl, zice și Fiul și Dumnezeiescul Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi, deci ca pe un Ziditor al tuturor roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDACUL, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală; pentru ce dormi ? Sfârșitul se apropie și vrei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea și toate le plinește.
Irmosul: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos și a scos din stricăciune viața mea.
Cântarea a 7-a:
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Purtându-se sicriul în car, când s-au întors junicile, numai cât s-a atins Uza acela de dânsul, s-a certat de mânia lui Dumnezeu. Deci, de îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinstește bine cele dumnezeiești.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Auzit-ai de Abesalom, cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele spurcate, cu care a batjocorit patul lui David, tătâne-său; ci și tu; ai urmat pornirilor lui pătimașe și iubitoare de desfătări.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Supus-ai trupului tău, vrednicia ta cea nerobită și ca alt Ahitofel, aflând pe vrăjmașul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; ci le-a risipit pe acestea însuși Hristos, ca tu să te mântuiești adevărat.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Solomon cel minunat, cel plin de darul înțelepciunii, acesta, făcând vicleșug înaintea lui Dumnezeu oarecând, s-a depărtat de la dânsul; căruia și tu ți-ai asemănat blestemată viața ta, suflete.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De desfătările poftelor sale silindu-se, s-a întinat, vai mie; iubitorul înțelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se și înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o suflete, ai urmat cu gândul, prin dezmierdări spurcate.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tătâne-său, ai râvnit suflete, împreună și lui Ieroboam, slugii celei rele ce s-a viclenit oarecând; ci fugi de asemănarea lor și strigă lui Dumnezeu : Greșit-am, miluiește-mă.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Treime neamestecată, nedespărțită, de o Ființă, Unime Sfântă; lumini și lumină și trei sfinte și unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă și preaslăvește, suflete, viață și vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ție, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu, și tu singură ne-ai deschis nouă celor de pe pământ cele cerești.
Irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților.
Cântarea a 8-a:
Irmosul: Pe Cel ce-L slăvesc oștile cerești, și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii; toată suflarea și zidirea, lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit o ai luat; că cele necuvioase cugeți și cele fărădelege faci; lasă cele ce ai și aleargă la pocăință.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac și cu cenușă. Acestora n-ai urmat; ci te-ai arătat mai rău decât toți, cei ce au greșit mai-nainte de lege și după lege.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, carele a plâns cu tânguire cetatea Sionului și lacrimi a vărsat. Urmează vieții lui celei plângătoare și te vei mântui.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Iona a fugit în Tars, cunoscând mai-nainte întoarcerea Ninivitenilor, că a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru că se ferea să nu mintă proorocia lui.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
De Daniil ai auzit, o suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înțeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria, au stins, prin credință, văpaia cuptorului cea arzătoare.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe toți cei din Legea Veche i-am adus ție, suflete, spre pildă; urmează faptele celor iubite de Dumnezeu ale drepților, și fugi de păcatele celor vicleni.
Stih: Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cela ce ești fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără de început, Duhule cel viu și făcător, Treime, Unime, miluiește-mă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Ca din niște vopsele mohorâte s-a țesut trupul lui Emanuil, înlăuntru în pântecele tău Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Irmosul: Pe Cel ce-L slăvesc oștile cerești, și de Dânsul se cutremură heruvimii și serafimii; toată suflarea și zidirea, lăudați-L, bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii cel fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim. (de două ori)
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hristos s-a ispitit, diavolul îl ispitea, arătându-i pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit, să vadă toate împărățiile lumii întru o clipeală. Teme-te, o suflete, de înșelăciune, trezește-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeșnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă, a glăsuit predicând pocăința; Irod a făcut fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fărădelege, ce cuprinde pocăința.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
În pustie a locuit Mergătorul înainte al darului și locuitorii din toată Iudeea și Samaria auzind au alergat și și-au mărturisit păcatele lor, botezându-se voioși; cărora tu, suflete, n-ai urmat.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Nunta cinstită este și patul neîntinat, că Hristos amândouă le-a binecuvântat mai înainte, ospătându-se trupește și în Cana Galieii la nuntă apa în vin prefăcând; arătând întâia minune, ca tu să te prefaci, o suflete.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Hristos a întărit pe paraliticul cel ce și-a ridicat patul și pe tânărul cel mort l-a înviat și pe fiul văduvei, și pe al sutașului, și samarinencei arătându-Se, a închipuit mai-nainte ție, suflete, închinarea cea în duh.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Pe ceea ce-i curgea sânge o a tămăduit Domnul, cu atingerea de poala Lui; pe cei leproși i-a curățit; pe orbi și pe șchiopi ia luminat și i-a îndreptat; pe surzi și pe muți și pe cea gârbovită până la pământ, i-a tămăduit cu cuvântul; ca tu să te mântuiești, ticăloase suflete.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A Treimii: Pe Tatăl să-L slăvim, pe Fiul să-L preaînălțăm, Dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm; Treimii celei nedespărțite, Unimei după ființă; ca unei lumini și luminilor și vieții și vieților, făcătoarei de viață și luminătoarei marginilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu: Cetatea ta păzește-o, preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ca întru tine aceasta cu credință împărățind întru tine se și întărește și prin tine biruind, înfrânge toată supărarea și robește pe vrăjmași și îndreptează pe supușii ei.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite, de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să scăpăm de toată mânia, necazul și stricăciunea; și de greșeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Irmosul: Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netâlcuită; rodul Maicii cel fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te slăvim.
