Cântarea I:
Irmosul: Dreapta ta cea purtătoare de biruință cu dumnezeiască cuviință întru tărie s-a preamărit. Că aceea nemuritorule ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcând.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Nemuritorule, Cela ce cu moartea Ta ai sfărâmat porțile și zăvoarele morții, deschide Stăpâne celor adormiți ușile nemuririi celei mai presus de minte, pentru rugăciunile mucenicilor Tăi.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Ca să ne învrednicim dumnezeieștii vieții Tale, Te-ai pogorât la moarte, și prăpădind vistieriile ei, pe noi de acolo ne-ai tras și acum Dătătorule de viață, pe cei mutați odihnește-i.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cu stricăciunea și moartea mea luându-o, în nestricăciune o ai îmbrăcat, și către petrecerea cea fără de sfârșit, și fericită, o ai înălțat, unde ca un Îndurat pe cei ce i-ai primit odihnește-i.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pe ceea ce a născut pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, să o lăudăm credincioșii, că aceasta Preacurată s-a făcut cale de viață celor morți; pe care ca pe primitoarea de Dumnezeu, și de Dumnezeu Născătoarea o mărim.
Cântarea a III-lea:
Irmosul: Însuți cela ce știi neputința firii omenești, și cu milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu puterea de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însuflețită, a preacuratei măririi Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Ca Cela ce ești însuți bun, și însuți mult milostiv, pe cei ce întru bunăcredință s-au mutat la Tine, întru cereștile lăcașuri îi odihnește, unde este bucuria cea negrăită și desfătarea, unde norul mucenicilor se veselește.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Tu însuți Mântuitorul meu Te-ai arătat pe pământ fără de păcat, Cela ce ridici păcatele lumii acesteia ca un îndurat, sufletele celor ce s-au mutat cu credință odihnește-le în curțile sfinților Tăi, în desfătarea raiului, Iubitorule de oameni.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Surpând stăpânirea morții, viața cea fără de sfârșit tuturor credincioșilor ai izvorât, Stăpâne, întru aceasta așează-i pe aceștia, ce cu bunăcredință s-au mutat, trecând cu vederea toate greșalele, și iertând păcatele lor, Nemuritorule.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Fără sămânță ai zămislit Preacurată pe Cuvântul cel pururea veșnic, Carele S-a împreunat cu noi trupește, și tăria morții o a dezlegat, și viață a izvorât, și cu milosârdia Lui a dăruit morților Înviere.
Cântarea a IV-lea:
Irmosul: Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avvacum cu ochii cei dedeparte văzători mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce vrea să iasă din tine, spre mântuirea noastră și înnoirea.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Omorând iadul, cu nebiruită puterea ta Cel ce unul Te-ai socotit între cei morți slobod Hristoase, slobozește sufletele celor binecredincioși de osânda cea dintru dânsul, pentru rugăciunile Sfinților Mucenici.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Cela ce ca un Stăpân ești vrednic, în locul tuturor pe cei din Adam i-ai primit răsplătire și preț pentru junghierea Ta. Drept aceea ne rugăm îndurărilor Tale, pe cei mutați odihnește-i, dăruindu-le iertare greșalelor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Primit-ai Mântuitorule punere în mormânt, și pe pământenii cei morți ce erau osândiți a locui în mormânturi, i-ai înviat. Și acum vieții celei pururea veșnice, pe cei mutați învrednicește-i ca un iubitor de oameni.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Mântuitu-s-a neamul omenesc prin nașterea ta, că tu ai născut nouă Viața cea ipostatnică, Care lucrează, pierderea morții, și întoarce către viață, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a V-lea:
Irmosul: Cela ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoștinței Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credință.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Vindecând veninul morții, moarte ai primit, și boldul morții l-ai stricat, deci însuți odihnește pe cei ce mai-nainte i-a luat, Dătătorule de viață, cu rugăciunile mucenicilor.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Cela ce ai slobozit pe oameni din omorâre și din stricăciune, duhurile celor ce s-au mutat cu credință așază-le în corturile sfinților Tăi, de unde a fugit toată întristarea, și veselia s-a sădit.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
De vreme ce ai deschis raiul celui răstignit împreună cu Tine, Stăpâne, primește acum sufletele celor ce cu credință s-au mutat la Tine, dându-le a se sălășlui în Biserica celor întâi născuți.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Izbăvind pe cei ce au spre tine anghira nădejdii, către limanul dumnezeieștii voi cu milostivire îi povățuiește, cu îndrăznirea ta cea de Maică, ceea ce ești binecuvântată, și cu totul fără prihană.
Cântarea a VI-lea:
Irmosul: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, și nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile junghierii, mântuiește pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu ești celor neputincioși tăria și îndreptarea.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Ca un îndurat dăruiește celor răposați iertare păcatelor, veșnica desfătare dându-le, unde strălucește luminarea feței Tale, și luminează pe purtătorii Tăi de chinuri.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Cu sângele cel curs din coasta Ta lumea ai slobozit, deci pe cei mutați prin credință la Tine, Hristoase, izbăvește-i cu puterea patimilor Tale, că Tu pentru toți preț pe Tine te-ai dat.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Cela ce dintâi m-ai zidit cu preacuratele Tale mâini, și Duh mi-ai dăruit, și cumplit căzând la pământ, iarăși mai frumos m-ai înnoit, însuți acum sufletele celor mutați odihnește-le.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
În cămara Ta cea purtătoare de lumină a se sălășlui învrednicește Doamne, pe cei ce prin credința cea întru Tine au adormit, trecând cu vederea păcatele lor ca un bun și îndurat, și mult milostiv.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Lăudămu-te pe tine binecuvântată Preacurată, prin care nouă celor dintru întuneric și din umbra morții ne-a răsărit Soarele dreptății cel neapus, că tu te-ai făcut nouă pricinuitoare de mântuire.
Cântarea a VII-lea:
Irmosul: Pe tine Născătoare de Dumnezeu cuptor gândit te înțelegem credincioșii, că precum a mântuit Cel Preaînălțat pe cei trei tineri, și pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit : Dumnezeul părinților Cel lăudat, și preamărit.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Cu strălucirile măririi tale celei preacurate a se lumina Hristoase, celor ce din viforul cel lumesc s-au dus la Tine dăruiește-le, pe care și împreună cu mucenicii a striga învrednicește-i : Dumnezeul părinților Cel lăudat și preamărit.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Nou Adam cu adevărat făcându-Te, Ziditorule al lui Adam, însuți blestemul lui Adam ai pierdut, pentru aceea ne rugăm Ție, pe cei mutați odihnește-i în desfătarea raiului Hristoase, ca un bun și îndurat.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cela ce însuți ca un Dumnezeu bun și milostiv știi neputința firii noastre, pe toți cei ce i-ai mutat îi așază, unde cercetează lumina cea neapusă a feței Tale, Hristoase; Dumnezeul părinților Cel preamărit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Umbrele legii, și vorbele cele acoperite dedemult, cu nașterea ta au trecut Maica lui Dumnezeu, că tu ai răsărit nouă lumina dumnezeiescului Dar, prin Care ne-am izbăvit de blestemul cel dedemult Preacurată, lăudând pe Dumnezeu cel preamărit.
Cântarea a VIII-lea:
Irmosul: În cuptor tinerii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei credințe mai curat decât aurul au strălucit, cântând : Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Mântuitorule, pentru rugăciunile mucenicilor, pe credincioșii cei ce i-ai mutat îndreptându-i prin credință, arată-i stătători de-a dreapta Ta, ca să cânte : Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul lăudați și-L preaînălțați întru toți vecii.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Toată întinăciunea robilor Tăi celor adormiți spălându-o cu roua iubirii Tale de oameni, învrednicește-i să Te laude pe Tine cântând : Binecuvântați toate lucrurile, pe Domnul lăudați și-L preaînălțați întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cela ce ai toată stăpânirea morții, și a vieții, pe cei adormiți întru credință, binevoiește să dobândească strălucirea Ta, care strigă : Binecuvântați toate lucrurile, pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pricinuitoare a mântuirii, și a petrecerii în vecii netrecuți, și a strălucirii, te-ai făcut nouă Curată cu totul fără prihană. Pentru aceasta te lăudăm toate lucrurile, și te preaînălțăm întru toți vecii.
Cântarea a IX-lea:
Irmosul: Chipul curatei nașterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc rămânând nears, și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Iartă ca un Dumnezeu iubitor de oameni și milostiv zidirea Ta. Și odihnește în lăcașurile sfinților Tăi, unde toți mucenicii se veselesc, pe cei ce s-au mutat cu credință din aceste vremelnice mult-Milostive.
Stih: Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi.
Cela ce ai adâncul milei, carele prea biruiește greșalele robilor Tăi, pe cei ce i-ai ales primindu-i odihnește-i în sânurile lui Avraam, Iubitorule de oameni, și împreună cu Lazăr întru lumina Ta sălășluiește-i.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Izbăvitor și Mântuitor făcându-Te al neamului omenesc prin răstignire, pe cei ce i-ai mutat acum de la noi, ca un făcător de bine, dumnezeieștii desfătări îi învrednicește, și vieții celei nestricăcioase, și veseliei și strălucirii.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
O minunile tale, Preacurată, cele mai presus de minte, că tu Fecioară singură ai dat tuturor de sub soare a înțelege minunea cea preanouă, a nepriceputei nașterii tale, Preacurată. Pentru aceasta toți te mărim.
