Luna lui noiembrie în ziua dintâi: Pomenirea Sfinților de minuni făcători și fără de arginți doctori Cosma și Damian
Acești Sfinți erau din Asia, din părțile Ciliciei, din tată păgân și din maică creștină, al cărei nume era Teodota, spre deosebire de alți doi Sfinți Cosma și Damian, care se trăgeau din Roma și care se prăznuiesc ca Mucenici, în fiecare an, la 1 iulie.
Deci, rămânând mama lor văduvă, așa precum cauta ea să placă lui Dumnezeu cu viața ei cinstită, așa învața și pe fii ei, hrănindu-i cu bună învățătură, în credința lui Hristos și povățuindu-i spre toată fapta bună. Și la unele școli înalte i-a trimis pentru a se desăvârși în iscusință. În acest chip au ajuns tinerii nu numai adânc cunoscători în meșteșugul doctoricesc, ci au primit de la Dumnezeu și darul de a tămădui orice suferință sufletească și trupească, folosind atât oamenilor, cât și dobitoacelor. Iar ceea ce uimea pe toți era împotrivirea lor de a primi vreo răsplătire pentru osteneala lor cu cei bolnavi, căci nu tămăduiau pentru plată sau să adune bogății, ci ca să-și dovedească dragostea lor față de Dumnezeu și față de semeni, după porunca lui Hristos: “În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care îi venea tămăduirea.
Pentru această purtare a lor, ei au fost numiți de cei credincioși “doctori fără de plată” sau “doctori fără de arginți.” Deci, astfel petrecându-și viața lor, cu pace și în dreapta credință, s-au săvârșit. Și sunt pomeniți în Biserică în fiecare an, ca niște calzi folositori și doctori apărători ai sufletelor și ai trupurilor noastre.
