Era un sihastru călugăr, cu semne și cu minuni strălucit și avea împreună cu el, un ucenic în pustie. Iar, într-una din zile, s-a întâmplat că a mers ucenicul lui în cetate, unde era un stăpânitor rău, netemându-se de Dumnezeu. Pe aceasta, ucenicul starețului l-a văzut mort și mult popor mergând după el, cu lumânări și cu tămâieri și cu cinste mare petrecându-l la groapă. Iar, după ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe povățuitorul său, pe cinstitul stareț, mâncat de o fiară. Și a început a se tângui mult și a plânge după stareț, zicând către Dumnezeu: “Doamne, cum se face, că a murit acel stăpânitor rău, cu atâta slavă, iar acest sfânt duhovnic, părintele meu stareț a luat o astfel de moarte, fiind mâncat de fiară?” Deci, așa plângând el și vorbind întru sine, s-a aflat lângă el îngerul Domnului, și i-a zis: “De ce te tânguiești și plângi după starețul tău? Pentru că acel stăpânitor rău avea și el o faptă bună, și, pentru acea faptă bună, cu cinstită îngropare, și-a luat plata sa, pe pământ. Iar, dincolo, se duce ca un osândit. Iar, povățuitorul și învățătorul tău, cinstitul stareț, întru toate a plăcut lui Dumnezeu și era cu toate bunătățile împodobit, însă, avea și el, ca un om, puțină prihană: și, prin acea amară moarte, i s-a iertat lui greșeala sa și s-a dus din viața aceasta, cu totul curat întru bucuria Domnului său.” Deci, aceasta știind-o, fraților, să cunoaștem și noi că nimic nu se face pe pământ, fără de rânduială și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ci, peste tot pământul și în ceruri, sunt judecățile lui Dumnezeu și purtarea Lui de grijă, pentru toate făpturile Lui. Dumnezeului nostru slavă!
Proloage: Cuvânt al Sfântului Atanasie, că mulți drepți mor, cu moarte rea și mulți păcătoși, cu moarte bună
