Acesta a fost unul din Proorocii mari ai Legii vechi și era fiul lui Buzi, din seminția preoțească a lui Levi. A proorocit timp de douăzeci de ani, cu cinci sute șaptezeci de ani înainte de întruparea Domnului, pe vremea robiei Babilonului, fiind el însuși printre evreii duși în robie, la râul Chebar, din țara caldeenilor. Proorocia lui este cuprinsă în cartea lui Iezechiel, cu patruzeci și opt de capitole, din Vechiul Testament. Iezechiel a fost pus de Domnul Dumnezeu străjer peste casa lui Israel și semn de prevestire. Chemarea lui era să încredințeze poporul cel îndărătnic și năpăstuit că Dumnezeu este tare și puternic, că Dumnezeul lui Israel este stăpânul lumii întregi, că El nu vrea moartea poporului, ci, să se întoarcă, din desfrânarea cea cu idolii, la Dumnezeul cel viu și să fie ca o mireasă credincioasă bărbatului ei.
Maica Domnului a fost văzută de Prooroc, ca o ușă încuiată, prin care avea să treacă numai împăratul Mesia, noul David, slujitorul Domnului. Dar, de vreme ce israelitenii strigau: “S-a pierdut nădejdea noastră, nu mai nădăjduim în slobozirea noastră din robie,” pentru aceasta, cu vederea oaselor moarte, care înviază, Domnul a încredințat poporul, că este nădejde de mântuire, din oase moarte, Dumnezeu poate ridica o lume nouă. Nimic nu este pierdut, Dumnezeu este păzitorul lui Israel. El este tare și puternic. Înnoirea nu va veni, însă, decât după o vreme de ispășire a păcatelor. Tradiția Bisericii spune că profetul Iezechel a primit sfârșit mucenicesc, ucis de cei care trecuseră la legea idolească. Dumnezeului nostru slavă!
(Proloagele. Vietile sfinților si cuvinte de învățătură, vol. 2, Ed. Mitropolia Olteniei, 1991).
