Proloagele de la Ohrida: Sf. Leon, episcopul Cataniei
La poalele muntelui vulcanic Etna, ce se află în orașul Catania, a trăit Sfântul Leon, păstor bun și milostiv învățător al poporului. El se îngrijea pururea de bolnavi și de săraci. Râvna lui pentru credință era la fel de mare ca milosteniile lui către năpăstuiții vieții. Dar în Catania și-a făcut la un moment dat apariția vrăjitorul Heliodor, care a început să înșele poporul cu închipuiri, ducând la pierzanie mai ales mult tineret.
Odată acest Heliodor a intrat în biserică la ceasul săvârșirii Sfintei Liturghii și a început să lucreze vrăjitorii obscene. Sfântul Leon s-a apropiat de el, l-a legat cu unul din capetele omoforului său și l-a dus la piața orașului. Acolo a poruncit să se facă un foc mare și când vâlvătaia a fost sus, el a intrat în ea și l-a tras și pe Heliodor după dânsul. Heliodor a fost ars cu desăvârșire, pe când Sfântul a ieșit din foc nevătămat. Toți cei care fuseseră mai înainte înșelați și vrăjiți de Heliodor și care îl aveau ca pe un dumnezeu, au fost rușinați.
Milostivul și zelosul Leon a ajuns cunoscut în toată țara ca făcător de minuni, care prin darul lui îi ajută pe oameni și îi scoate din nenorociri. Când Sfântul Leon și-a săvârșit alergarea cea pământească, el s-a strămutat la locașurile cele cerești, iar din sfintele lui moaște a început să curgă mir bineînmiresmat. El s-a săvârșit în veacul al optulea.
Proloagele,20 februarie: Sf. Leon, episcopul Cataniei
Acest Sfânt se trăgea, cu neamul, din Ravena (Italia), din părinți cu bunăstare și credincioși, și a trăit pe vremea împărăției lui Constantin, nepotul lui Iraclie (Heraclie n.n.) (641-668). Și era prețuit de toți, pentru curăția vieții sale, pentru nevoința și grija de suflete ce avea, pentru duhovnicească lui înțelepciune și pentru multe faceri de bine, pe care, fără preget, le împărțea în jurul său. Drept aceea, trecând după lege prin toate sfințitele trepte, cu dumnezeiască alegere, a fost hirotonit episcop al cetății Catania, care este în insula Sicilia, unde se află și vulcanul Etna, din care, până astăzi, se pogoară și curge foc.
Deci, Sfântul Leon, strălucea înaintea tuturor, luminând sufletele date în grija sa, ajutând pe orfani și pe văduve și îngrijind de toți cei săraci și nevoiași, încât și de darul facerii de minuni s-a învrednicit. Că numai cu rugăciunea a surpat la pământ un idol. Asemenea, a ridicat o mare și frumoasă biserică în cinstea bunei, biruitoarei Muceniță Lucia, apărătoarea Siciliei.Apoi, luând îndrăzneală ca un leu – după numele său – a intrat în foc cu vrăjitorul Eliodor, care strica sufletele oamenilor cu vrăjile lui, legându-l numai cu epitrahilul său, iar focul, arzând de tot pe vrăjitor, pe Sfântul Leon, dimpotrivă, l-a păzit neatins.
Și ajungând vestea despre el până la Constantinopol, împăratul i-a trimis o scrisoare, rugându-l să se ostenească a veni până la dânsul. Și, ducându-se, l-a primit împăratul cu multă cinste, cuprinzându-i picioarele și cerând binecuvântare și rugăciune de la Sfântul. Și s-a întors de acolo, încărcat de multe daruri de la împărat. Și, venind la scaunul său, Sfântul a împărțit săracilor toate cele primite, nepăstrând nimic pentru el.
Și a păstorit mulți ani, cu părintească dragoste, mitropolia Cataniei, pe mulți aducându-i de pe căile pierzaniei, pe mulți ajutându-i, fără să-i întrebe, de ce neam sunt ori de cred în Hristos, făcându-se, tuturor, toate, după cuvântul Apostolului.
Și, ajungând la adânci bătrânețe, s-a mutat la Domnul, iar moaștele lui au fost așezate în biserica Sfintei Lucia, de dânsul zidită, unde el face minuni și după moarte.
