„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” rugăciunea ca mod de vorbire a omui cu Dumnezeu.
Rugăciunea lui Iisus în scrierile Sfântului Grigorie Sinaitul – «În scrierile Sfântului Grigorie Sinaitul, forma standard a rugăciunii lui Iisus este „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă” (Κύριε Ίησοϋ Χριστέ υιέ τοϋ ελέησόν με). În Viața scrisă de patriarhul Calist, ucenicul și biograful (bios – viață și graphie – scriere) Sfântului Grigorie Sinaitul, această formă standard primește o adăugire la sfârșit, „pe mine păcătosul” (τόν άμαρτωλόν); această versiune extinsă nu apare în scrierile Sfântului Grigorie Sinaitul.»
Sfântul Grigorie Sinaitul este prăznuit în fiecare an pe data de 6 aprilie.
Rugăciunea lui Iisus se mai numește și rugăciunea inimii, rugăciunea minții, rugăciunea minții coborâte în inimă sau rugăciunea isihastă deoarece prin această rugăciunea omul ajunge să se liniștească, să-și pună ordine în gânduri și în propria lui viață prin invocarea numelui lui Iisus și prin faptul că se smerește. Iar pe cei mândri Dumnezeu îi smerește, și pe cei smeriți Dumnezeu îi înalță.Isihia este un cuvând provenit din limba greacă și se traduce prin liniște. Deasemenea și cuvântul Siberia (care reprezintă și un ținut din Rusia) se traduce din limba slavă tot prin liniște. Corelația este evidentă. Fiind un ținut foarte vast în care omul nu a reușit să-și facă simțită prezența așa cum o face în alte locuri, orașele de exemplu, acesta este un teritoriu unde domnește în cea mai mare parte liniștea, întreruptă sporadic probabil de către animalele care îl populează.
Sfântul Grigorie Sinaitul este un precursor al Sfântului Grigorie Sinaitul. Acești doi sfinți au avut două modalități diferite de abordare a rugăciunii lui Iisus. Sfântul Grigorie Palama a prezentat și explicat rugăciunea celor dinafară, fiind de părere că rugăciunea lui Iisus este accesibilă și mirenilor nu numai călugărilor, iar Sfântul Grigorie Sinait a fost opusul încercând să aibă un grup restrâns de ucenici și să se desâvârșească înăuntru. Sfântul Grigorie Palama a fost arhiepiscop al Tesalonicului și a avut celebra dispută cu Varlaam de Calabria și nu numai în ceea ce privește lumina necreata (energiile / lucrările necreate), pe când Sfântul Grigorie Sinait a rămas un simplu călugăr, dar doi dintre ucenicii lui au devenit patriarhi în Constantinopol: Isidor și Calist.
