Duminica izgonirii lui Adam din Rai (duminica lăsatului sec de brânză)
Duminica izgonirii lui Adam din Rai (duminica lăsatului sec de brânză). Ultima zi de post cu dezlegare la brânză, lapte ouă și pește.
În această duminică în cadrul Sfintei Liturghii s-a citit pericopa de la Matei 6, 14-21 „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.”
Pericopa citită în cadrul acestei Sfinte Liturghii este destul de elocventă. Măsură cu care iertăm la un nivel omenesc va fi măsura la care vom fi si noi la rândul nostru iertați la un nivel dumnezeiesc. Iar în caz contrar, dacă nu vom ierta, nici noi nu vom fi iertați de către Tatăl nostru ceresc. Această pericopă de la Sfântul Evanghelist Matei este rostită imediat după rugăciunea Tatăl nostru. Din cauza aceasta a-L denumi pe Dumnezeu Tatăl nostru ceresc este cu atât mai oportună. De asemenea în această pericopă se spune și cun trebuie să postească creștinii. Să nu postească doar de văzul lumii, într-un mod fătarnic cum o făceau fariseii care erau triști ca să se aratea oamenilor în acest mod. Acești oameni își vor lua plata lor, mai bine zis nu o vor lua, cu alte cuvinte. Un creștin nu trebuie să arate în post diferit de alte zile în care nu postește. Acest post trebuie să fie o jerftă adusă lui Dumnezeu în ascuns, și El ne va răsplăti fiecăruia în parte tot în ascuns.
De asemenea comorile care sunt adunate pe pământ sunt trecătoare si perisabile, perisabile asemenea fructelor și legumelor… dacă mă pot exprima într-un mod mai plastic… fiindcă toți oamenii înțeleg că fructele și legumele dacă nu sunt stropite cu chimicale se trec de pe o zi pe alta. Comorile adunate pe pământ sunt mâncate de „molii și de rugină”, lucru cât se poate de adevărat. Însă comorile adunate penpământ, dar care vor dăinui inclusiv în Împărăția Cerurilor… acelea nu vor mai putea fi atacate nici de molii, nici de rugină. „Căci unde este comoara ta, acolo.este și inima ta.” În general omul lucrează să adune, pentru el și pentru urmașii lui. Ceea ce este și normal și firesc. Însă trebuie să luăm în calcul și comoara pe care trebuie să ne-o acumulăm în cer. De multe ori viața ne fură si uităm și de acest aspect. Iar rolul Bisericii și prezența Sfintelor Liturghii si al comuniunii în cadrul lor au tocmai acest rol de a ne reaminti să punem pe primul plan viața veșnică.
Dacă doriți puteti scrie un comentariu. Ne puteți corecta, dacă considerați că am greșit. Sau puteți veni cu completări, dacă considerați că am omis anumite aspecte importante ale analizei pericopei.
Doamne, ajută!
