Nepătimirea trupului câștigată din liniștire, apropiindu-se de multe ori de lume, nu rămâne neclintită. Dar cea care se naște din ascultare este pretutindeni cercată și neclătinată (Cuvântul al XV-lea, paragraful 33).
Sf. Ioan Scărarul, Scara, în Filocalia, vol. 9, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, p. 271.
Scărarul arată și aici că ascultarea e mai mare ca liniștirea de unul singur. Căci ascultarea nu e pândită de mândrie și ascultătorul e obișnuit cu oamenii și deci nu cade ușor din pricina lor. Pe lângă aceea, s-a obișnuit să atârne totdeauna de sfatul părintelui său duhovnicesc și, prin el, de Dumnezeu (Nota Părintelui Dumitru Stăniloae).
