„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” Matei 22, 38 sau extremele iubirii
Citatul din Matei capitolul 22, versetul.38 spune așa: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Sfinții Părinți spun că măsura sau cumpătarea este totul în viață. De exemplu mâncarea sau apa. Dacă mănânc cât trebuue este în regulă, dar ce se întâmplă dacă mă îmbuib sau mănânc peste măsură… atunici nici mie nu-mi trebuiește, nici altcuiva nu-i folosește. Dar cum îmbuibatul nu e bun… nici să mâncăm prea puțin nu e bine, fiindcă atunci corpul nostru ar fi lipsit de nutrienți vitali. Dacă luăm apa, atunci este la fel… dacă bem de exemplu 2 litri de apă pe oră sau peste… ne putem intoxica… fiindcă corpul simte nevoia să se expandeze, dar creierul nu are unde! Iar un consum prea mic de asemenea nu este bun.
Acum revenind la citatul Sfântului Evanghelist Matei, ajungem la concluzia că și în cazul iubirii este la fel. Cum adică, veți întreba? Simplu, dacă nu te iubești pe tine însuți, atunci cum îl vei putea iubi pe aproapele tău? Iar iubirea aproapelui reprezintă de fapt iubirea practică pe pământ a lui Dumnezeu pe care nu-L vedem. Însă nici o iubire a noastră peste măsură nu este bună, în măsură, în care putem să ne ajungem să ne iubim într-un mod narcisist. Atunci putem să ajungem, chiar fără să ne dăm seama să ne transformăm pe noi înșine în niște idoli (iar aici pot intra chiar actorii coreeni din draneke coreene, care chiar așa sunt cunoscuți – idols în engleză, tradus prin idoli… dar așa putem deveni și noi, fără să ne dăm seama)… să devenim propriul nostru dumnezeu. Dar este cât de poate de corectă această constatare. Și în aceasta capcană pot cădea mai ales ateii, care au în general propriul lor dumnezeu sau cei care nu prea consideră că rugăciunea în comunitate (în Biserică) este necesară. Se poate să mă însel, însă asta am observat pe parcursul vieții mele.
Voi încerca să complez acest articol pe parcurs cu învățături utile de la Sfinții Părinți. Însă până atunci puteți aduce voi înșivă comentarii… completări, îndreptări, argumentări de ce greșesc… etc.în limita bunului.simț. Cel mare mare bine pe care putem să-l facem unui om este să-i vorbim de Dumnezeu! La acest gen de discuție vă invit și eu oe voi!
