Omul ca microcosmos, la Sfântul Maxim Mărturisitorul omul este un macrocosmos – în opoziție cu unii scriitori bisericești
Omul ca microcosmos, la Sfântul Maxim Mărturisitorul omul este un macrocosmos – în opoziție cu unii scriitori bisericești. Din acest motiv am zis că ar fi util să vă prezentăm un scurt pasaj din cartea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă volumul I referitor la acest accept. Mulți chiar dintre noi știm sau poate ne gândim că omul este un mic univers, un univers în miniatură, dar niciodată nu ne-am gândit că el arnputea fi un macrocosmos, conform învățăturii Sfântului Maxim Mărturisitorul. Cosmos în limba greaacă se traduce prin lume sau univers. Micro se traduce prin mic sau mărunt, iar macronprin ceva mai mare, mai grandios, mai măreț. Cuvintele acestea se regăsesc și în limba română, nu sunt cuvinte noi în vocabularul nostru. Ideea nouă care transpare din pasajul de dedesubt este în opoziția pe care o are Sfântul Maxim Mărturisitul în acest caz. Vă redăm dedesubt pasajul, ca să vă dați seama mai bine despre ce vorbim:
„Unii Părinţi bisericești au spus că omul e un microcosmos, o lume care rezumă în sine pe cea mare. Sfântul Maxim Mărturisitorul a remarcat că mai drept e să se considere omul ca macrocosmos, pentru că el e chemat să cuprindă în sine toată lumea, fiind în stare să o cuprindă fără să se piardă, ca unul ce e deosebit de ea, deci realizând o unitate mai mare decât lumea exterioară lui; pe când, dimpotrivă, lumea, ca cosmos, ca natură, nu-l poate cuprinde pe om deplin în ea fără să-l piardă, fără să piardă astfel cea mai importantă şi mai dătătoare de sens parte a realităţii.
Dar un termen mai precis pentru exprimarea faptului că omul e chemat să devină o lume mare este acela de macro-anthropos, care exprimă faptul că propriu-zis lumea e chemată să se umanizeze întreagă, adică să primească întreagă pecetea umanului, să devină pan-umană, actualizându-se în ea o trebuinţă implicată în rostul ei; să devină întreagă un cosmos umanizat, cum nu e chemat şi nu poate deveni deplin omul, nici măcar la limita alipirii sale de lume, confundându-se deplin în ea, un om cosmicizat. Destinația cosmosului pentru om, şi nu a omului pentru cosmos, se arată nu numai în faptul că cosmosul e obiectul conştiinţei şi al cunoaşterii umane, şi nu invers, ci şi în faptul că tot cosmosul serveşte practic existenței umane.”
Vom încerca și o analiză a textului, în curând. Până atunci.sunteți invitați noștri să lăsați propriile voastre comentarii referitor la aceste idei.
Sursă informație: Teologie Dogmatică Ortodoxă vol. I, ed. a IV-a, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 13.
